Eroziunea Solului

Introducere

Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul.

Solul este stratul afânat, moale şi friabil, care se găseşte la suprafaţa scoarţei terestre, şi care împreună cu atmosfera constituie mediul de viaţă al plantelor.

Degradarea solului este procesul care determină distrugerea stratului fertil de la suprafaţa şi imposibilitatea refacerii lui.

Acţiunea antropică asupra solului prin defrişare, aratul pajiştilor a avut drept consecinţă apariţia „pământurilor rele” pe care nu se mai formează vegetaţia.

Solul este învelişul afânat de la suprafaţa uscatului, în care plantele îşi înfig rădăcinile. El este un corp natural format în timp îndelungat în urma unor procese pedogenetice şi are alcătuire complexă.

În ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional în scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali, asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. În afară de beneficiile unei vieţi într-o lume mai puţin poluată şi mai echilibrată, nevoia unei dezvoltări raţionale, devine din ce în ce mai acută, odată cu răspândirea globală a industrializării.

Solul reprezintă un adevărat laborator complex şi eficace de depoluare, neutralizare, reciclare şi valorificare a reziduurilor.

Cap. 1 Solul – generalităţi

1.1. Definiţia solului

Solul este materialul fragil şi afânat, care acoperă într-un strat subţire toată suprafaţa scoarţei terestre. Fără el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei şi florei.

Prin sol se înţelege corpul natural situat la suprafaţa scoarţei terestre, formaţiunea naturală cea mai recentă de la partea superioară a litosferei, format sub influenţa factorilor externi (litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă) şi a timpului, numiţi factori pedogenetici, având drept proprietate esenţială fertilitatea.

Solul este produsul transformării rocilor primare sub efectul conjugat al apei, al aerului, al temperaturii acestora şi al vieţii vegetale şi animale, inclusiv umane. Deci, solul este partea superioară a litosferei, transformată prin prezenţa şi acţiunea conjugată a hidrosferei, atmosferei şi biosferei.

Încă de la apariţia sa, omul a utilizat solul în funcţie de necesităţile de moment ale sale: suport în deplasare, adăposturi ocazionale sau permanente, material pentru obiecte de ceramică, pictură, materiale de construcţie, agricultură, încălzire etc.

Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra

sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă, cat mai ales a celei subterane.

Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. Deşeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape şi aer acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc natura tocmai acolo unde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Încă o contradicţie a civilizaţiei: alături de capacitatea de a crea un mediu de viaţă acceptabil, chiar şi în spaţiul cosmic, stă rezolvarea precară a salubrităţii solului. Deşeurile solide constituie numai un aspect al problemei, solul mai este supus acţiunilor poluărilor din aer şi apă.

Solul este locul de întâlnire al poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi antrenându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate. Aproape toate deşeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întâmplare pe sol. Dacă nu ajung în ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi pericolul infiltrării în pânza freatică. Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii:

• elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi), eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

• elemente chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Importanţa lor este multiplă: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice şi pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează;

• elemente fizice care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului: inundaţii, ploi acide, defrişări masive.

În general, ploile antrenează în şuvoaie particulele pe care le desprind din pământ, formează torente care „spală” straturile de humus şi cară cu ele în ape fertilitatea solului; în urma lor, terenurile dezgolite se degradează, devin laterizate (acoperite cu o crustă de oxizi de fier) sau podzolite (lipsite de humus), în ambele cazuri fiind neproductive şi nefolositoare.

Apa din ploi acţionează distructiv în general datorită efectului de şiroire care se manifestă îndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cută simplă a terenului poate în câţiva ani să devină o râpa a cărei adâncimi să atingă câţiva zeci de metri şi către care converg apele colectate în cuprinsul unui bazin cu suprafaţa întinsă. Se ajunge, astfel, nu numai la înlăturarea solului, ci şi la erodarea profundă a rocii-mamă.

O cauză importantă a degradării solului o reprezintă irigaţiile, adică tocmai acel mijloc tehnic chemat să asigure în cele mai multe cazuri recolte bogate, înlăturând capriciile vremii. Făcute în mod neraţional, fără a ţine seama de condiţiile pedoclimatice specifice, acestea provoacă însă salinizarea sau excesul de apă. Un prim aspect al poluării solului îl constituie reziduurile solide industriale. Se apreciază că circa jumătate din cantităţile de materii prime industriale, ajung sub formă de reziduuri şi deşeuri; din acestea aproape o treime pot fi considerate ca nocive sau toxice.

Un loc important printre poluanţii solului deţin diversele substanţe chimice rezultate de la întreprinderile industriale şi pesticidele folosite în cantităţi excesive. Aceste substanţe, de fapt adevărate otrăvuri, transportate de apele de ploaie, se acumulează treptat în sol şi, pătrunzând în rădăcinile şi ţesuturile plantelor, ajung în hrana omului.

1.2. Poluarea solului

Poluarea reprezintă o modificare a factorilor mediului biotic şi abiotic, sub acţiunea poluanţilor, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.

Poluanţii sunt substanţe chimice (pesticide, ţiţei, gaze, metale grele etc), factori fizici (zgomote, căldura, radiaţii ionizante etc) sau biologici (microorganisme patogene).