Evoluția unui ecosistem natural către un ecosistem antropic - Bazinul Hidrografic OLT

Aşezare geograficã

Situat în partea de sud a ţãrii, judeţul Olt cuprinde un numãr însemnat de localitãţi din dreapta şi stânga râului al cãrui nume îl poartã, legate între ele prin vechi tradiţii economice şi culturale.

Suprafaţa totalã de 5498 km2, reprezentînd 2,3% din teritoriul ţãrii, situeazã judeţul pe locul 22 la nivelul României. Judeţul Olt are ca vecini: la est – judeţele Argeş şi Teleorman; la vest – judeţul Dolj; la nord – vest judeţul Vâlcea; iar la sud, pe o distanţã de 45 km. Dunãrea, care-l desparte de Bulgaria.

Relieful

Centrat pe valea inferioarã a Oltului şi teraselor sale, relieful este format din câmpii şi dealuri nu prea înalte. Înclinaţia generalã a ţinutului de la nord la sud îi conferã acestuia o expoziţie sudicã însoritã. Altitudinea reliefului coboarã în pantã linã de la Vitomireşti, cãtre Dunãre pânã la Corabia.

De la limita de nord a judeţului pânã în apropiere de Slatina se întâlneşte zona de dealuri, reprezentînd din punct de vedere geomorfologic, un compartiment al Piemontului Getic, cunoscut în aceastã zonã sub numele de Platforma Cotmeana.

La sud de Slatina pânã la Dunãre începe sã se desfãşoare o parte a Câmpiei Române, cu urmãtoarele subunitãţi de câmpie: Câmpia Caracalului, Câmpia Boianului şi Câmpia Burnasului.

Clima

Poziţia geograficã şi relieful determinã în mare masurã şi manifestarea elementelor climatice de pe teritoriul judeţului. Punctul cel mai friguros este la Caracal datoritã curenţilor reci din estul Câmpiei Române care îşi au punctul terminus în aceastã zonã, iar punctul cel mai cãlduros este la Corabia.

1. INVENTARIEREA AMENAJĂRILOR HIDROENERGETICE REALIZATE PE RÂUL OLT

Pe teritoriul Romaniei există toate tipurile de resurse de apă. Apa curată provine din râuri, lacuri şi acvifer.

Potenţialul hidroenergetic al României, ca medie pe un an hidrologic este evaluat la 40000 GWh/an. În prezent, capacitatea totală instalată în staţiile hidroelectrice operative din România este de peste 5800 MW.

Oltul este unul dintre principalele râuri ale României care îşi colectează apele dintr-un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 24050 km2, străbătând judeţele: Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman. Având o lungime totală de 670 km, râul Olt varsă în Dunăre un stoc mediu anual de apă de 6 milioane m3.

Ca urmare a marelui potenţial hidroenergetic de care dispune râul Olt (17 % din totalul potenţialului hidroenergetic al râurilor interioare ale ţării), de-a lungul cursului său mijlociu şi inferior au fost construite (în perioada 1970 – 1990) 24 de lacuri de acumulare şi tot atâtea hidrocentrale cu o putere instalată, totală, de 940 MW.

Hidrocentralele existente pe cursul râului Olt sunt (Figura 1): Făgăraş (27 MW); Voila (14,2 MW, în funcţiune în februarie 1989); Viştea (14,2 MW, 1989); Arpaşu de Jos (14,2 MW, 21 ianuarie 1992); Avrig (14,2 MW); Gura Lotrului (26,5 MW); Turnu Roşu (70 MW); Călimăneşti (38 MW); Dăeşti (37MW, 1976); Râmnicu Vâlcea (46 MW, 1974);