Factorii artificiali ai degradării solului

Introducere

Schimbarea teraiectoriei actuale de dezvoltare socio-economică presupune construirea unor modele de percepţie şi interpretare a mediului, a poziţiei omului în natură, a relaţiilor dintre om şi mediu, respectiv a legăturii dintre mediu şi dezvoltare.

Puterea omului de adaptare, mai mare decât a tuturor animalelor s-a datorat tocmai raţiunii, care a dus la cunoaşterea calitativă a mediului înconjurător, la aprecierea posibilităţilor lui pentru existenţa speciei umane şi la explicarea fenomenelor din jur.

Omul a căutat să cunoască mediul înconjurător, să-i folosească însuşirile pentru adăpostire şi apărare, pentru procurarea hranei şi a materialelor necesare vieţii lui. Conştient fiind de ceea ce se află în jurul lui, a pus în balanţă avantajele şi primejdiile pe care le pot da la iveală locurile în care trăiesc, pentru asigurarea celor necesare vieţii

De la apariţia omului până în prezent, s-au produs mari modificări

în peisajul geografic al globului, unele cauze naturale fiind:

- schimbări climatice

- erupţii vulcanice

- cutremure distrugătoare

Alte cauze sunt datorate intervenţiei omului, iar modificările în mediul înconjurător au început să ia amploare prin:

- despăduriri

- acumulări de ape pentru irigaţie

- terasarea terenurilor în pantă

creându-se peisaje specifice, schimbările, modificările, nefiind mari.

Schimbările mari s-au produs în ultimele două veacuri datorită :

- dezvoltării industriei

- creşterii numerice tot mai accentuate a populaţiei (“explozia demografică”)

- aglomerării crescânde a marilor centre orăşenesti

- îndesirii căilor de transport

- defrişările pe mari întinderi: eroziunea terenurilor

- deversările de substanţe nocive în apele curgătoare sau eliminările lor în atmosferă.

Mediul natural care ocupă zone terestre a fost înlocuit cu aşezări omeneşti, cu terenuri cultivate, cu exploatări miniere în galerii sau cu mari descopertări la suprafaţă, cu păduri de sonde, cu mari uzine, cu oraşe în care aspectele naturale au disparut cu totul, luându-le locul piatra, betonul şi metalul, plus fumul coşurilor, gazele de eşapament ale autovehiculelor.

Mediul transformat de om în masură mai mică sau mai mare s-a numit mediu geografic sau umanizat.

Cap I. Solul – definiţii, compoziţie, proprietăţi

1.1. Definiţiile solului

Solul este materialul fragil şi afânat, care acoperă într-un strat subţire toată suprafaţa scoarţei terestre. Fără el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei şi florei.

Prin sol se înţelege corpul natural situat la suprafaţa scoarţei terestre, formaţiunea naturală cea mai recentă de la partea superioară a litosferei, format sub influenţa factorilor externi (litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă) şi a timpului, numiţi factori pedogenetici, având drept proprietate esenţială fertilitatea.

Solul este produsul transformării rocilor primare sub efectul conjugat al apei, al aerului, al temperaturii acestora şi al vieţii vegetale şi animale, inclusiv umane. Deci, solul este partea superioară a litosferei, transformată prin prezenţa şi acţiunea conjugată a hidrosferei, atmosferei şi biosferei.

Încă de la apariţia sa, omul a utilizat solul în funcţie de necesităţile de moment ale sale: suport în deplasare, adăposturi ocazionale sau permanente, material pentru obiecte de ceramică, pictură, materiale de construcţie, agricultură, încălzire etc.