Impactul activităților antropice din zona Motru-Cariera Lupoaia asupra solului

Introducere

În accepţiunea politică, ocrotirea naturii, ca şi protecţia mediului înconjurător considerat în ansamblul său, a devenit o condiţie indispensabilă pentru progresul social. În acelaşi timp, realităţile contemporane conving tot mai mult că ideea de politică ecologică trebuie să dobândească aceeaşi importanţă ca şi politica economică, generalizându-se ideea că prognoza ecologică în fundamentarea deciziilor trebuie să aibă aceeaşi importanţă ca şi cea economico-socială.

Conceptul actual de mediu înconjurător are un caracter dinamic, care caută să cunoască şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor. Având ca scop păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, asigurarea unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune pentru generaţiile actuale şi viitoare, protecţia mediului înconjurător se realizează prin utilizarea raţională a resurselor naturale, prin prevenirea şi combaterea poluării şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale, cu ajutorul unor mijloace de drept.

Poluarea este una dintre formele cele mai insidioase de atentat în masă asupra sănătăţii colectivităţilor umane. Este un paradox faptul că, pe măsură ce societatea omenească se dezvoltă, poluarea devine tot mai distructivă în procesul productiv şi în consumul personal casnic, deşi ar fi fost de aşteptat ca, dispunând de atâtea mijloace tehnice şi know-how, situaţia să fie tocmai inversă.

„Pământul este poluat - spunea B. Commoner - nu pentru că omul ar fi un animal deosebit de murdar şi nici pentru că specia umană ar fi prea numeroasă. Vina o are societatea omenească, modul în care societatea înţelege să obţină, să repartizeze şi să folosească bogăţiile pe care munca umană le extrage din resursele planetei”.

Dezvoltarea civilizaţiei industriale a produs modificări profunde şi accelerate mediului înconjurător datorită solicitării din ce în ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii suprafeţelor cultivate, a despăduririlor masive, a dezvoltării exploatării subsolului, precum şi a altor activităţi cu impact asupra mediului.

Dobândind posibilitatea de a transforma mediul înconjurător, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat destul de târziu că este, în acelaşi timp, creaţia şi creatorul mediului său înconjurător, care îi asigură existenţa biologică şi intelectuală. Exploatarea iraţională, în primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor neregenerabile (bogăţiile minerale ale subsolului), a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii.

Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acţiuni majore în sprijinul protecţiei mediului înconjurător.

Componentă importantă a conceptului de dezvoltare durabilă, strategia de protecţie a mediului trebuie gândită astăzi în alternativa acceptată de aproape toate ţările lumii: menţinerea echilibrului ecologic pe plan global, regional sau local înseamnă existenţa în continuare a omenirii.

Industria minieră exercită asupra mediului înconjurător influenţe deosebite, care se manifestă în toate fazele proceselor tehnologice de exploatare şi procesare. Indiferent de metoda aplicată, pentru valorificarea unui zăcământ sunt necesare numeroase şi diferite procese fizice şi chimice, în urma cărora rezultă, pe de o parte, substanţa minerală utilă, iar pe de altă parte, materia sterilă extrasă din zăcământ odată cu utilul.

Condiţiile specifice de zăcământ influenţează mediul înconjurător după cum urmează:

- condiţiile grele de zăcământ, exemplificate prin conţinuturi utile reduse, favorizează producerea de reziduuri în cantităţi mari pentru unitatea de produs util realizată;

- o mare cantitate şi varietate de reziduuri poluante (solide, lichide şi gazoase) cu nocivităţi diferite, ca urmare a diversităţii zăcământului exploatat;

- ocuparea şi degradarea unor mari suprafeţe de teren pentru activitatea de exploatare, haldare şi depozitarea substanţelor minerale utile, precum şi pentru amplasarea instalaţiilor industriale de tot felul necesare proceselor productive;

- producerea reziduurilor în regiunea zăcămintelor situate în zone montane şi de deal, cu spaţii reduse, deseori împădurite, impune: transporturi dificile şi costisitoare, despăduriri, bararea unor văi, ceea ce modifică habitatul natural;

- degradarea terenurilor prin deplasări pe verticală şi orizontală şi prin alunecarea haldelor şi iazurilor de decantare, cu producerea unor accidente cu consecinţe grave;

- poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulţi ani proprietăţile fertile ale acestuia;

- poluarea cursurilor de apă din regiunea exploatărilor miniere, cu o gravitate deosebită din cauza debitului mic şi a lungimii reduse a râurilor, care fac ineficientă diluarea nocivităţilor şi regenerarea naturală a apelor;

- localităţile miniere cu densitate mare de populaţie sunt amplasate pe văi intens poluate cu reziduuri miniere de tot felul şi nu oferă întotdeauna un climat adecvat condiţiilor optime de trai.