Impactul exploatărilor petroliere asupra mediului

1. INTRODUCERE

1.1. Notiuni generale

Sondele – sunt constructii miniere, de forma cilindrica, vertical sau inclinate, caracterizate prin raport mare intre lungimea (adancime) si diametru, executate de la suprafata cu instalatii speciale, avand ca scop cercetarea scoartei terestre, punerea in evidenta si valorificarea unor zacaminte de substante utile.

Prin forare se defineste complexul de lucrari necesare realizarii unei sonde. Intr-un sens mai strict, forarea reprezinta operatia de dislocare a rocilor si de evacuare la suprafata a fragmentelor de roca rezultate din dislocare (a detritusului).

Partea superioara, de inceput, a unei sonde se numeste gura sondei, iar cea inferioara – talpa sondei. Deschiderea obtinuta prin forare, fara consolidare cu coloane de tubare, se numeste gaura de sonda. Aceasta este delimitate lateral de peretele gaurii de sonda.

Dislocarea rocii la talpa se executa cu instrumente speciale. La dislocarea pe talpa circular complete, instrumentul de disclocare se numeste sapa, iar la dislocarea pe talpa inelara – cap de carotiera sau freza. Legatura dintre instrumentului de dislocare si instalatia de la suprafata este asigurata de garnitura de foraj.

La sistemele actuale de forare, detritusul este transportat la suprafata prin circulatie de fluid. Acest fluid se numeste fluid de foraj sau fluid de circulatie.

Sondele pentru petrol si gaze se foreaza, pe uscat sau pe mare, cu instalatii de forare. O instalatie de forare este compusa din grupul de forta pentru actionare, turla cu substructura sa, sistemul de manevra (pentru efectuarea operatiilor de introducere si extragere in ,si din sonda a sapelor, precum si a diferitelor scule si dispozitive), sistemul de rotatie (pentru antrenarea garniturii de foraj in miscare rotativa) si sistemul de circulatie (pentru asigurarea fluidului de foraj in sonda).

La gura sondei se afla montata instalatia de prevenire a eruptiei prin care se inchide sonda unor manifestari eruptive sau eruptii libere.

Operatie de forare propriu zisa este urmata, la anumite intervale de adancimi, de consolidarea portiunii traversate. Aceasta este realizata prin tubare (introducerea in sonda a unei coloane de tubare). In mod normal, dupa tubare urmeaza operatie de cimentare, prin care se izoleaza spatial inelar din spatele coloanei de tubare.

In procesul de forare, in functie de necesitati, se executa diferite operatii de investigare a gaurii de sonda si a rocilor traversate : carotaj electric. Radioactive sau sonic, cavernometrie, masuratori de deviatie, etc.

1.2. Scurt istoric

Forarea de sonde este cunoscuta si practicata de multe vreme. Primele informatii asupra executarii de deschideri in pamant prin foraj dateaza inca din antichitate. Astfel, in Egipt, printre lucrarile pregatitoare necesare construirii piramidelor, se executau sondaje cu ajutorul unor capete tubular din bronz armate cu graunti de diamante. De asemenea, China, cu circa 1700 ani i.e.n. se forau sonde pana la adancimi de 500 m prin care se extragea apa sarata. Pentru forajul unor asemenea sonde se aplica sistemul percutant cu prajini din bambus; actionarea instlatiei era manuala.

Dezvoltarea forajului, atat ca adancime, cat si ca numar de sonde este strict legata de dezvoltarea exploatarii petrolului, odata cu inceputurile prelucrarii lui in scopuri industrial. Prima sonda pentru petrol a fost forata in Rusia, la Bibi Eibat, langa Baku, in anul 1848, folosindu-se sistemul percutant fara circulatie (uscat). Ulterior, in anul 1859, E.I. Drake a forat prima sonda pentru petrol din S.U.A., langa orasul Titusville (Pensilvania).

In Romania prima sonda de petrol forata prin mijloace mecanice a fost realizata in anul 1861 la Mosoare, langa Targu Ocna. Pentru foraj s-a folosit sistemul percutant uscat cu prajini din lemn.