Metabolism Industrial - Reciclarea Sticlelor PET

Metabolismul industrial a fost pentru prima dată propus de Robert Ayres ca fiind „un tot integrat de colectare de procedee fizice care transformă materiile prime şi energia, cu forţă de muncă, în produse finite şi deşeuri”. Scopul este de a studia fluxul de materiale prin intermediul societăţii în scopul de a înţelege mai bine sursele şi cauzele emisiilor, împreună cu efectele legăturile noastre în sisteme socio-tehnologice.

Ecologia industrială este un câmp interdisciplinar care se concentrează asupra combinaţiei durabile dintre mediu, economie şi tehnologie. Ideea centrală este analogia între sistemele naturale şi cele socio-tehnice. Cuvântul „industrial” nu se referă numai la complexe industriale dar mai mult în general la cum oamenii utilizează resursele naturale în producţia de bunuri şi servicii. Ecologia se referă la conceptul că sistemele noastre industriale ar trebui să includă principiile expuse în cadrul ecosistemelor naturale.

Ecologia industrială este trecerea proceselor industriale de la sisteme liniare (buclă deschisă), în care resursele şi capitalul de investiţie se mişcă prin intermediul sistemului pentru a deveni deşeuri, la sisteme buclă închisă unde deşeurile devin intrări pentru procese noi.

Ecologia industrială (E.I.) propune pentru a nu vedea sistemele industriale (de exemplu o fabrică, o ecoregiune, ori economia naţională sau globală) ca fiind separate de biosferă, ci a fi considerat un caz particular de ecosistem – dar bazat mai degrabă pe capital de infrastructură decât pe capital natural. Totul începe de la ideea că sistemele naturale nu au deşeuri în ele, şi că noi ar trebui să ne modelăm sistemele după cele naturale dacă vrem să fie durabile.

Unul dintre principiile centrale ale ecologiei industriale este de părere că sistemele sociale şi tehnologice sunt delimitate în cadrul biosferei, şi nu există în afara acesteia. Ecologia este folosită ca o metaforă prin observare că sistemele de refolosire a materialelor naturale şi au o mare buclă închisă ciclică de nutrienţi. Ecologia industrială abordează problemele cu ipoteza că prin utilizarea principiilor similare ca în sistemele naurale, de asemenea sistemele industriale pot fi îmbunătăţite pentru a reduce impactul lor asupra mediului natural.

Parcul industrial Kalundborg este situat în Danemarca. Acet parc industrial este special deoarece companiile îşi refolosesc reciproc deşeurile (care apoi devin semiproduse). De exmplu, Staţia de Energie Electrică Asnæs E2 produce ghips ca un produs secundar din procesul de generare a energiei electrice; acest ghips devine o resursă pentru BPB Gyproc A/S care produce plăci de ghips-carton. Acesta este un exemplu de sistem inspirat de metafora biosferă-tehnosferă: în ecosisteme, deşeul de la un organism este folosit ca materie primă de către organisme; în sistemele industriale deşeurile de la o companie sunt folosite de către alţii.

E.I. analizează aspectele societăţii şi relaţia lor cu ambele sisteme tehnice şi mediul. Prin prisma holistică, E.I. admite că rezolvarea problemelor trebuie să implice înţelegerea legăturilor care există între aceste sisteme, diverse aspecte nu pot fi privite separat. Deseori, schimbările într-o singură parte din sistemul general se pot înmulţi şi pot determina modificări în altă parte. Astfel, puteţi înţelege o problemă numai dacă vă uitaţi la piesele sale în raport cu ansamblul său. Pe baza acestui cadru, E.I. se uită la problemele de mediu, cu o abordare a sistemelor de gândire.

De exemplu, luăm un oraş. Un oraş poate fi împărţit în zone comerciale, zone rezidenţiale, birouri, servicii, infrastructură, etc. Toate acestea sunt sub-sisteme a sistemului „marelui-oraş”. Probleme pot apărea într-un sub-sistem, dar soluţia trebuie să fie la nivel global. Să presupunem că preţul locuinţelor creşte în mod dramatic deoarece în acea zonă cererea de case este mai mare. O soluţie ar fi construirea de noi locuinţe, dar acest lucru va conduce la mai multe persoane care trăiesc în oraş, ceea ce duce la nevoia de mai mult de infrastructură ca drumuri, şcoli, supermarketuri, etc. Acest sistem este o interpretare simplificată a realităţii a căror comportamente pot fi "prezise".

În multe cazuri, sistemele ecologiei industriale se confruntă cu nişte sisteme complexe. Complexitatea face greu de înţeles comportamentul sistemului şi poate duce la efecte de destindere. Datorită schimbărilor neprevăzute de comportament ale utilizatorilor sau consumatorilor, o măsură luată pentru a îmbunătăţi performanţele de mediu nu duce la nici o ameliorare sau poate chiar agrava situaţia.

Transportul necesar dintre aceste etape este de asemenea luat în considerare, precum şi, dacă este relevant, extra etape, cum ar fi rata de refolosire, remanufactură, şi reciclare. Adoptarea unui ciclu de viaţă este esenţială pentru a evita deplasarea impactului mediului înconjurător asupra unui ciclu de viaţă la altul. Acest lucru este frecvent menţionat ca problemă deplasare. De exemplu, în timpul re-design-ului unui produs, se poate alege a reduce greutatea sa, astfel se produce scăderea utilizării de resurse. Cu toate acestea, este posibil ca materialele mai uşoare utilizate în noul produs vor fi mai greu de eliminat sau reciclat. Impactul asupra mediului al produsului acumulat în timpul fazei de extracţie este mutat la faza de eliminare. În total, îmbunătăţiri de mediu sunt astfel nule.

Un final şi principiu important al ecologiei industriale este abordarea sa integrată sau multidisciplinară. Ia în considerare trei diferite discipline: ştiinţe sociale (inclusiv economie), ştiinţe tehnice şi ştiinţe de mediu. Provocarea este de a le uni într-o singură abordare.

Mai jos este prezentată reciclarea unui produs, şi anume a sticlelor de PET.