Minerale spectaculoase - referință pentru mineritul maramureșean

ARGUMENT

Lucrarea “Florile de mină-simbol al mineritului maramureşean” este structurată in două parti.Prima parte dezvoltă aspecte privind mineritul şi principalele mine în ansamblu.Partea a doua se axează pe caracteristicile şi prezentarea principalelor mine în ansamblu.

Nordul României posedă, un teritoriu însumând zeci de milioane de tone de minereu complex, de sulfuri cu conţinut de plumb, zinc, cupru, metale preţioase.Datorită legaturilor economico-comerciale şi alianţelor militare s-a introdus sistemul de exploatare minieră şi valorificare a resurselor subsolului.

Zona cea mai importantă pentru activitatea de exploatare minieră, de afinare a aurului şi de valorificare a celorlalte metale neferoase a constituit-o dintotdeauna depresiunea BAIA MARE.

Mineritul a fost ocupaţia de bază a locuitorilor din zona Baia Mare încă din cele mai vechi timpuri şi una din principalele surse de existenţă a lor. Resursele cele mai importante au fost identificate şi exploatate la Ilba, Nistru, Băiţa. Herja, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Ţibleş şi Vişeu.

Maramureşul deţine primul loc în economia ţarii atât în ceea ce priveste potenţialul de minereuri, cât ca şi volum al extracţiei şi al producţiei de metale neferoase.

Mineralele, prin exemplare de excepţie numite “flori de mină” reprezintă si ele valori materiale ce însumează frumosul la cotele lui superioare. Mineralele sunt resurse naturale de care sunt legate majoritatea sectoarelor economice. Ele pot fi folosite pentru extragerea de metale necesare în industrie, pentru construcţii de maşini, ca materii prime pentru industria chimică, pentru electrotehnică si electronică energetică si hidrotehnică, materiale de construcţii,etc.

Primele întrebuinţări ale produselor minerale se leagă de activitatea omului primitiv si corespund cu apariţia muncii, întrucât mineralele si rocile erau folosite drept unelte. Minierii au fost primii care au intrat in contact cu aceste frumuseti, si tot ei, pentru a le putea diferentia de mineralele commune, le-au denumit atat de frumos: FLORI DE MINĂ. Florile de mină, numite clustere, sunt formaţiuni de cristale cu un singur vârf crescute intr-o bază comuna. Cele mai importante proprietati care ajuta la recunoasterea mineralelor fac apel la simturile omului: aspectul formelor, culoarea, transparenta, stralucirea, greutatea specifica, duritatea.

Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este cel mai bogat în ceea ce priveşte numărul foarte mare de eşantioane găsite,atât de la noi din ţară,dar cunoscute şi pe plan mondial. Florile de mină de la acest muzeu sunt expuse exact asa cum s-au format, fiind supuse doar unui process de

curatire. Florile de mină se apropie mai mult de artă, pentră că toate criteriile care se aplică la o opera de artă se aplică şi în cazul lor, o lume aparte-misterioasă şi fascinantă în acelaşi timp.

In aceasta lucrare am prezentat caracteristicile unor minerale precum:

aur,baritina,blenda,calcit,calcopirita,cuart,fluorina,gips,pirita,stibina.

Prin această lucrare am încercat să evidenţiez frumuseţea florilor de mină din zona Maramureş ca simbol al mineritului maramureşean din această zonă.Ar fi bine să fie preţuite şi păstrate în zona pentru că cel puţin deocamdata ele sunt încă ascunse în adâncurile pământului deoarece mineritul se află într-o perioadă de stagnare.

Florile de mină sunt daruri minunate în casă,ocupanţii acesteia obţinând prin intermediul lor armonie şi cooperare.

2. MINERITUL MARAMUREŞEAN – DATE GENERALE

Nordul României posedă, un teritoriu însumând zeci de milioane de tone de minereu complex, de sulfuri cu conţinut de plumb, zinc, cupru, metale preţioase. În Maramureş se găsesc câteva vechi bazine miniere, cum sunt cele metalifere de la Baia Mare, Baia Borşa si Lapuş.

Cu toate că profilul economic al judetului Maramures este complex, extracţia şi prelucrarea comorilor subsolului constituie şi va mai constitui, cu toate convulsiile ultimului deceniu XX, principala ocupaţie a lucrătorilor din această zonă a ţării. Subsolul regiunii este bogat în substanţe minerale utile, dintre care importanţă deosebită o au minereurile complexe (cu conţinut de Pb,Cupru si Zn), cele cuprifere şi auro-argentifere.

Datorită legăturilor economico-comerciale şi alianţelor militare s-a introdus sistemul de exploatare minieră şi valorificare a resurselor subsolului.Urmele acestor exploatări sunt pe muntele Văratec, Remetea-Sighet , Cavnic, Baiuţ, Baia Mare, Firiza, Baia Sprie şi Valea Roşie.

Mărturii scrise despre începuturile mineritului în regiunea miniera Maramureş sunt cunoscute din anul 1329. Primul document care ne dă date mai detaliate despre mineritul din Baia Mare este privilegiul emis de Ludovic I în anul 1347, prin care sunt reînnoite privilegiile anterioare ale oraşului şi se pun totodată bazele organizării mineritului. În secolul al XV-lea mineritul înfloreşte. Minereul se scotea din mine în coşuri, coveţi iar minerii circulau în subteran pe scări de lemn cu ajutorul funiei.

În anul 1571, Oficiul minier a început restaurarea minelor. A fost redeschisă galeria Dealul Crucii, şi-au reluat activitatea minele din Valea Muierii şi s-a hotărât deschiderea unor mine noi. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea se cunosc la Baia Sprie 9 mine mari.

Dezvoltarea economică a regiunii miniere Baia Mare are loc pe linia creşterii industriei extractive de metale preţioase şi neferoase: Au, Ag, Pb, Zn si Cu.

În secolele XVIII-XIX se deschid noi mine: Valea RoŞie, Usturoi, Valea Borcutului, Ferneziu, Băiuţ, Ilba, Nistru.

Datorită hărniciei geologilor, minerilor şi preparatorilor, Exploatarea Minieră Cavnic a fost declarată prima unitate minieră din România şi totodată aici s-a cinstit evenimentul istoric de peste 600 de ani de atestare documentară a mineritului pe aceste stravechi şi legendare plaiuri româneşti.