Momente de extincție în masă

Capitolul I. Rezumat

Momentele de extinctie in masa reprezinta scaderea brusca a speciilor ca urmare a unor serii de factori geologici sau astronomici. Momentele de extinctie pot surveni de asemenea in urma unei scaderi bruste a speciatiei.

Factorii cei mai frecventi sunt impacturile meteorice, activitatile vulcanice (emanatii de gaze in atmosfera) schimbarile sau fluctuatiile nivelului marii, anoxia (scaderea procentului de oxigen din atmosfera sau oceane), glaciatiune, schimbari climatice, etc. Toti factorii au o legatura stransa intre ei si sunt adesea generati de alti factori.

Cele mai importante extinctii in masa au marcat trecerea sau granita dintre ere sau epoci si au o importanta deosebita in biodiversitatea si nasterea de noi specii.

Din cele 23 de extinctii cunoscute 5 sunt considerate momente de extinctie majore si sunt supranumite „Big Five”.

Capitolul II. Cuvinte Cheie

. TAXON unitate sistematica folosita in clasificarea regnului vegetal si animal, cuprinzand populatii cu aceiasi origine

. SPECIATIE proces de geneza a speciilor noi de plante si animale

. ANAEROBIC respiratia anaerobica reprezinta un proces de sintetizare a ATP-ului folosind molecule anorganice (diferite de oxigen). Opus: respiratie aerobica

. GLACIATIUNE sunt perioade de reducere pe durate lungi a temperaturii climei pâmântului, ducând la o extindere a straturilor de gheaţă polare, continentale şi montane

. ANOXIE tulburare patologica provocata de scaderea, sub valorile normale, a oxigenului din tesuturile organismului, de diminuarea circulatiei sangvine

Capitolul III. Introducere

Un „Moment de extinctie” reprezinta scaderea brusca a numarului de specii intr-o perioada de timp relativ scurta. Extinctia in masa afecteaza majoritatea grupurilor taxonice prezente la acel moment: pasari, mamifere, reptile, amfibiene, pesti, nevertebrate si ori ce alta forma de viata. Aceasta poate fi cauzata fie de disparitia neobisnuita a unui numar mare de specii fie de o scadere brusca a ratei de speciatie.

Peste 99% din speciile care au trait pe Pamant, sunt acum disparute, dar rata disparitiei in timp este adesea inegala. Pe baza dovezilor fosile, rata extinctiei pe Pamant se situeaza intre doua si cinci familii de vertebrate si nevertebrate marine la fiecare milion de ani. Fosilele din domeniul marin sunt adesea folosite pentru masurarea ratei de extinctie deoarece sunt mai variate si acopera o perioada de timp mult mai mare decat cele de pe uscat.

De la inceputul vietei pe Pamant si pana in prezent, rata extinctiei a suferit cateva oscilatii majore; este vorba despre marile extinctii in masa. Cea mai recenta este extinctia Cretacic-Tertiara, petrecuta acum 65 de milioane de ani. Aceasta este si cea mai cunoscuta, deoarece marcheaza disparitia aproape in intregime a speciilor de dinozauri, specii care dominau perioada respectiva de timp. In ultimii 540 de milioane de ani au existat cinci momente majore in care peste 50% dintre specii au murit. Se presupune ca inafara celor cinci mari extinctii ar mai fi existat inca doua extinctii in masa in Arhaic si Proterozoic dar datorita faptului ca nu existau specii cu parti dure ale corpului nu exista probe fosile.

Cele cinci mari extinctii, supra numite generic „Big Five” sunt: Ordovician-Silurian, Devonianul Tarziu, Permian-Triasic, Triasic-Jurasic si Cretacic-Tertiar. (fig. 1)