Monitorizare Biodiversitate

ARGUMENT

Prin biodiversitate intelegem intreaga gama a modalitatilor prin care se manifesta viata, cu toate formele ei de existenta si de asociere: variabilitatea genetica a indivizilor, diversitatea speciilor din asociatiile de organisme si diversitatea ecosistemelor.

Preocuparile actuale pentru stoparea distrugerii biodiversitatii sunt justificate de rata nemaiintalnita cu care aceasta este pierduta, fiind intr-un real pericol de disparitie categorii intregi de componente ale sale. Biodiversitatea este sub o amenintare fara precedent datorita presiunii antropice. Speciile dispar cu o rata de 10.000 de ori mai mare decat rata naturala, in conditiile in care se estimeaza ca au fost descrise mai putin de 10% din specii din cele care exista in mod real. Dispar categorii intregi de ecosisteme, fara a se putea determina interactiunile dintre componentele lor care sa permita mentinerea calitatii vietii pe Pamant.

Speciile care supravietuiesc sufera o reducere a variabilitatii genetice. Distrugerea componentelor biodiversitatii reduce optiunile viitoare ale umanitatii si ameninta insasi posibilitatea continuitatii societatii umane.

In pofida pericolului evident si masurabil in termeni economici, se cauta inca si mai multe argumente pentru a justifica conservarea si protectia biodiversitatii (care implica costuri ridicate si limiteaza dezvoltarea economica). In prezent, termenul de biodiversitate a ajuns sa reprezinte ceea ce avem si este pe cale sa pierdem, un simbol al unei lumi in sanul careia au evoluat cultura si conceptele noastre, o lume care este pe cale sa se schimbe ireversibil. Tarile dezvoltate care au utilizat fara restriste resursele naturale manifesta acum o ingrijorare crescanda, desi tardiva, in fata distrugerii biodiversitatii. Studiul biodiversitatii este in prezent o directie prioritara de cercetare, dar exista inca diferente semnificative in modul in care este definita, delimitata si studiata. Aceste divergente duc la acumularea unor cantitati impresionante de date care nu permit o analiza exhaustiva pentru a putea fi adecvat interpretate.

Biodiversitatea trebuie conservata pretutindeni pe Pamant, deoarece genereaza pe de o parte bunuri si asigura servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman, iar pe de alta parte mentine procesele ecologice la nivel local, regional si global.

Cantitatea de informatii asupra distributiei biodiversitatii sporeste permanent. Se cumuleaza si cele care dovedesc rolul si importanta acesteia in mentinerea proceselor ecologice, dar si informatiile privind caile de deteriorare, care confirma, astfel, existenta unei crize globale.

La sfarsitul anilor ’60 studiul diversitatii biologice se limita doar la elaborarea listelor de specii periclitate, endemice sau rare (Liste Rosii). Conservarea se realiza specie cu specie la nivel local, fiind limitata la speciile incluse in Listele Rosii. Principalele masuri legislative din aceasta perioada au fost semnarea Conventiei privitoare la comertul international cu specii periclitate (CITES) si la elaborarea in SUA a Legii Speciilor Periclitate (Endangered Species Act).

CAPITOLUL I

Biodiversitatea – Concept de actualitate

In anii ’80 s-a atins un nivel superior de intelegere, studiul biodiversitatii extinzandu-se la nivel regional. Incepe sa fie studiata biodiversitatea ecosistemelor marine, sa fie recunoscuta importanta ecosistemelor reprezentative si a regiunilor biogeografice. Odata cu dezvoltarea ingineriei genetice, a industriei farmaceutice si cosmetice, incepe sa fie recunoscuta importanta economica a speciilor de plante, animale si microbiene.

Anii ’90 pot fi caracterizati prin dezvoltarea unei perspective globale asupra biodiversitatii. Doua evenimente majore caracterizeaza inceputul acestui deceniu: infiintarea Fondului Global de Mediu in cadrul Natiunilor Unite si Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992, care a strans laolalta reprezentanti a 156 de guverne si a dus la semnarea Conventiei asupra diversitatii biologice. Astfel, in mai putin de 30 de ani s-a trecut de la un mod de abordare local, simplist si reductionist, la o perspectiva holista, cu o abordare regionala si globala, recunoscandu-se structura ierarhica a biodiversitatii.

Pentru stoparea pierderii de biodiversitate se aduc o serie de argumente si motivatii:

- motivatii economice asupra utilizarii potentiale, in prezent sau viitor, a unor specii, ca surse de hrana, medicamente, materii prime in biotehnologie, precum si prin prisma functiilor cuantificabile, uneori chiar in termeni monetar, pe care componentele le indeplinesc;

- aspectul stiintific, privind interrelatiile dintre diferitele componente ale ecosferei si posibilitatile de a intelege cum functioneaza aceasta;

- aspectul estetic, ce considera pierderea ireversibila a unor forme unice de viata, a unor categorii de ecosisteme si peisaje, ca o saracie a experientei si orizontului uman;

- consideratii de ordin etic, care neaga prerogativele speciei umane de a distruge alte specii si sustin dreptul la existenta al oricarei forme de viata.

Daca pana recent conservarea naturii se baza pe o abordare economica utilitara, noua conceptie recunoaste importanta biodiversitatii si valoarea sa intrinseca.

Elemente constitutive ale biodiversitatii

Pentru a se putea elabora masuri eficiente de conservare si management sunt necesare date calitative si cantitative asupra diverselor componente ale biodiversitatii, astfel incat acestea sa poata fi cuantificate si comparate. In prezent, exista o mare varietate de clasificari ale componentelor biodiversitatii, unele improprii.

Considerand biodiversitatea ca intreaga variabilitate a organismelor vii si a habitatelor in care traiesc acestea, se delimiteaza patru componente ierarhice ale biodiversitatii: diversitatea specifica, diversitatea genetica, diversitatea ecosistemelor si diversitatea antropica.