Monitorizarea calității apei - determinarea clorului din apă

Introducere

Clorul este un foarte otrăvitor, gaz de culoare galben-verzuie, aproximativ de două ori şi jumătate mai dens ca aerul, cu un puternic miros ascuţit, de sufocare. Acesta a fost, unul dintre gazele toxice folosite în primul război, în 1915 în timpul primului război mondial În ciuda naturii sale dezagreabil, există atât de multe produse de zi cu zi care conţin clor sau sunt fabricate prin utilizarea de clor, este printre primele zece substanţe chimice produse în Statele Unite în fiecare an. În 1994, mai mult de 24 miliarde (11 miliarde kg) de clor au fost produse.

Clorurile din apă provin fie din straturile de sol, fie în urma poluării de origine umană sau animală. Cantitatea clorurilor care provin din sol variază puţin, pentru aceeaşi regiune, în timp ce clorurile datorate poluării organice prezintă variaţii în funcţie de natură şi intensitatea de impurificare a sursei. O creştere instabilă, însemnată a conţinutului de cloruri constituie un indice de poluare a apei.

După cum se ştie, apa potabilă din reţelele publice, este tratată cu clor, ca măsură de protecţie împotriva unor germeni. Clorul din apa potabilă se evaporă repede, însă cu toate acestea, se poate dovedi nociv deoarece formează cu unele substanţe, compuşi organici (cloroform, trihalometan) dăunători sănătăţii.

Este recomandat ca apa de la robinet sa fie păstrată , după colectare, cel puţin 20 de minute, până ce clorul se volatilizează în întregime, după care să fie fiartă ori îngheţată. Ideal ar fi ca apa de la robinet sa fie folosită, ca sursă potabilă, doar pentru gătit sau pentru prepararea ceaiurilor, folosindu-se în scopul hidratării lichide naturale, ca: sucuri naturale, ceaiuri, ape minerale, fructe.

Din punct de vedere chimic, sarea de bucătărie este un compus anorganic, mineral, format din sodiu şi din clor. Deoarece cele două elemente se află în concentraţie mare (aproape 100%), absorbţia acestora se face forte repede, ajungând în sânge brusc.

Acest fenomen este benefic în puţine situaţii (pierderi mari de lichide, şoc, efort fizic susţinut, caniculă). Clorul în exces este toxic pentru organism, mai cu seamă dacă ajunge brusc în corp. Din acest motiv, consumul de sare trebuie să se facă cu chibzuinţă.

Principalul rol al clorului este acela de a forma acidul clorhidric din stomac. În lipsa clorului, digestia se desfăşoară cu mare dificultate. Activitatea acestui element în procesul de digestie, începe încă din cavitatea bucală, intrând în compoziţia salivei, unde stimulează secreţia enzimei ptialina, care participă la degradarea amidonului.

Clorinarea apei nu o folosim pentru cã ar fi cea mai bunã modalitate de dezinfectare a apei, ci o folosim pentru cã este cea mai ieftinã metodã. În ciuda tuturor progreselor fãcute de tehnologie continuãm sã turnãm clor în apã înainte de a o consuma. Efectele pe termen lung prin folosirea apei clorinate au fost recent documentate în mod stiintific si medical.

Chloromat Model: 9184

Domeniu de aplicatie:

Masurarea (monitorizarea) continua a clorului si a clorului activ liber in:

- Instalatii de tratare a apei;

- Retele de distribuție a apei potabile;

- Sisteme de răcire a apei.

Avantaje:

- Măsurarea clorului activ (HOCl) sau a clorului liber (HOCl+ClO), dupa configurația selectată;

- Fara interferenta cu cloramina;

- Cheltuieli minime de intretinere;

- Timp de reactiune mic;

- Valoare joasa a limitei nivelului de detectie a masurarii continue de clor;

- Programare simpla si confortabila prin metoda meniurilor directe prin dialog;

- Doua iesiri (output) de tip analog cu recunoasterea automata a starii aparatului.

Disocierea clorului

Daca apei potabile i se adauga clor(exceptie dioxidul de clor), acesta se separa imediat in doi compusi:

- Acidul hipocloric HOCl

- Ioni de hipoclorit Cl