Posibilități de minimizare a deșeurilor din epurarea apelor uzate - biogazul

SUMAR JUSTIFICATIV

Prezenta lucrare are drept scop prezentarea unor metode de minimizare, reducere a deşeurilor rezultate în urma depurării apelor uzate. S-a încercat o prezentare cat mai concisă a modului de valorificare a nămolului rezultat din epurare, precum şi metodele de obţinere a produselor finite la care s-au folosit drept materie primă chiar nămolul.

În prezent se cercetările în domeniul urmăresc gasirea de noi soluţii pentru valorificarea maximă a nămolului şi transformarea acestuia în biogaz şi energie.

Pentru a avea o imagine cît mai completă asupra aplicării acestei metode în protecţia mediului, am realizat această prezentare.

Se prezintă biogazul ca sursă de energie regenerabilă. Termenul de “biogaz” a fost introdus în sec. al XX – lea.

1.EPURARIEA APELOR UZATE

1.1.Introducere

Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele uzate sunt supuse proceselor de epurare, care le modifică în aşa fel calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise.

Obiectivul principal al epurării apelor uzate îl constituie îndepărtarea substanţelor în suspensie, coloidale şi în soluţie, a substanţelor toxice, a microorganismelor, etc. din apele uzate, în scopul protecţiei mediului înconjurător ( aer, sol, apă, emisar ).

Epurarea apelor uzate rezultate în urma folosirii în scop menajer, industrial, agricol, în instituţii şi întreprinderi de diverse profil, este o necesitate a societăţii moderne. Odată cu creşterea complexităţii structurii societăţii, calitatea apei furnizate, diversitatea poluanţilor, procesele de gospodărire a apei şi impactul asupra mediului înconjurător au devenit tot mai dificile ca complexitate. Deşi colectarea apei de ploaie şi canalizarea apelor uzate datează din timpuri străvechi, epurarea apelor uzate a început să fie considerată ca o problemă importantă abia la sfârşitul secolului XIX, când descoperirile lui Koch şi Pasteur şi dezvoltarea bacteriologiei au putut sta la baza explicaţiei legăturii dintre poluare şi bolile provocate ca urmare a consumării apelor uzate. Societatea modernă dezvoltată în oraşele industrializate produce un volum mare de ape uzate ce conţin o diversitate de poluanţi dintre care, mai ales cei generaţi de industrii, sunt toxici pentru toate organismele vii şi fac imposibilă autoepurarea cursurilor de apă în care apele au fost deversate. De aceea mai ales în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost concepute şi dezvoltate metode de epurare eficiente, capabile să asigure independenţa poluanţilor din apele uzate folosind operaţii şi procese unitare care au la bază metode fizice, chimice şi biologice.

1.2. Compoziţia apelor uzate

Compoziţia apelor uzate determină, în mare măsură, atât dimensiunile staţiilor de epurare, cât şi calitatea apelor de suprafată, care pot interveni la alegerea procesului şi a schemei de epurare. Compoziţia apelor uzate se stabileşte prin analize de laborator, care : a) determină cantitatea şi starea materiilor, de orice fel, conţinute în apă şi, în special, prezenţa materiilor specifice apelor uzate (materii în suspensie, azot, grăsimi, cloruri, etc.); b)ajută la urmarirea procesului de descompunere a apelor uzate (prin determinarea CBO5, pH, etc.); c)stabileşte prezenta şi felul organismelor din apă, în scopul cunoaşterii stadiului epurării, în diferite trepte ale staţiei de epurare.

1.3.Procese şi procedee de epurare a apelor uzate

În timpul epurării apelor uzate intervin procese de natură: a) mecanică; b) chimică; c) biochimică. Procesele de natură mecanică au aplicabilitate în cadrul decantării apelor uzate; datorită acestora , cea mai mare parte din materiile solide în suspensie, sunt îndepărtate din apele uzate. Procesele de natură chimică intervin în timpul clorinării apelor uzate sau al coagulării materiilor solide în suspensie, din acestea.