Probleme globale ale omenirii - creșterea populației

Calatorim împreuna, pasageri pe o mica nava spatiala, depinzând de rezervele ei vulnerabile de aer si sol si apa… conservate de la anihilare numai de grija, munca si a spune dragostea pe care le daruim fragilei noastre nave."

Adlai E. Stevenson

În timp ce nici un viitor nu este livrat cu garantie, sosirea economiei bazate pe cunosterea celui de-al Treilea Val aduce cu sine cea mai mare sansa de a pune capat saraciei globale pe care am avut-o vreodata. Saracia are prea multe surse: de la politici economice stupide si institutii publice defectuoase pâna la transformari climatice, epidemii si razboi. Se presupune ca saracia este inamicul tuturor.

Aproape ca nu exista guvern în lume care sa nu afirme ca doreste eradicarea ei. Mii de organisme neguvernamentale colecteaza bani pentru a hranii copii flamânzi, a purifica apa sau a oferii îngrijire medicala în zoele rurale.

Mii de reuniuni si conferinte au fost dedicate acestei probleme. Hoarde de experti bine intentionati au zburat în regiuni îndepartate pentru a oferi asistenta tehnica si o “industrie de ajutorare” uriasa, de câteva miliarde de dolari, s-a dezvoltat împotriva luptei globale contra saraciei.

Relatia conflictuala a omului cu celelalte specii din biosfera se înscrie în normalitatea functionarii acesteia. Armonia aparenta la diferite niveluri de organizare a materiei vii acopera, în fapt, o permanenta interactiune, un conflict, generat de raritatea ecologica a resurselor. Acest conflict a determinat însa o evolutie pozitiva per ansamblu, în sensul cresterii eficientei în utilizarea resurselor.

În fiecare din viitoarele decenii populatia va creste cu câte un miliard de oameni, ceea ce, numai daca luam în considerare nevoile primare, va determina o diminuare a biodiversitatii prin restrângerea spatiilor de existenta a ecosistemelor naturale datorita extinderii terenurilor cultivate; cresterea presiunii asupra capacitatii productive a ecosistemelor oceanice; reducerea disponibilitatii resurselor de apa dulce (de exemplu, supradimensionarea sistemelor de irigatii în bazinul hidrografic al Lacului Aral a condus la disparitia acestui ecosistem) s.a.

Omul dispune de un avantaj competitiv net, reprezentat de informatie, respectiv de posibilitatea de a o modifica într-un timp incomparabil mai scurt fata de celelalte vietuitoare.

Rezulta de aici decalajul enorm pe scara temporala în posibilitatile de transformare a mediului de viata, de valorificare a resurselor materiale si energetice. Tot astfel, în interactiunea cu celelalte specii omul devine un competitor avantajat, cu posibilitatea de a elimina concurentii în ceea ce priveste spatiul de viata, resursele de hrana, de apa etc.

Prin urmare, dintre mecanismele ecologice de control a nivelului populational, cele legate de interactiunile biotice nu mai au efect, iar epuizarea resurselor a fost depasita, pâna în prezent, prin „progresul limitelor”, fie în plan calitativ, prin diversificarea resurselor si a modalitatilor lor de valorificare, fie prin extinderea spatiala a oicumenei. Aceasta perspectiva este strict ecologica, exprimând posibilele influente ale factorilor externi.

Ea trebuie completata cu actiunea factorilor interni, activitatea economica, relatiile sociale, regimul politic etc. care genereaza noi tipuri de influente asupra evolutiei demografice.