Proiect dezvoltare durabilă - poluarea

Poluarea poate fi de 2 tipuri:

-poluare naturala

-poluare artificiala

Noi ne vom ocupa in continuare numai de poluarea artificiala.

- Poluarea artificiala

Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezarii urbane, sub influenta factorului antropic.Initial produsele poluante erau putine, de natura organica si usor degradabile de catre microorganismele mediului(bacterii si ciuperci)

Pe masura dezvoltarii industriei, a cresterii demografice si a modernizarii tehnicii, poluarea s-a extins, poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile, ca de exemplu detergentii, pesticidele de sinteza, deseurile radioactive.Cand cantitatea de poluanti depaseste capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele sufera un proces de alterare si distrugere a lor, rezultand zone lipsite total de viata.

Poluarea in functie de natura poluantului poate fi:

a)fizica-produsa de zgomot(poluare sonora) poate fi:

-produsa de substante radioactive(poluare radioactiva)

-produsa de apa calda, praf, particule de carbune.

b)chimica- produsa de compusi gazosi din industrie:

-ionii unor metale grele

-pesticidele folosite in agricultura

-detergentii

c)biologica-rezultata din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, eutrofizarea apelor.Poluarea dupa mediul in care actioneaza poluantii, poate fi:

-Poluarea aerului

-Poluarea solului

-Poluarea apei

Poluarea atmosferei

Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii, în atmosfera. Poluanţi precum oxizii de sulf şi azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, şi funinginea(carbunele) sunt pricipalii contribuitori la poluarea atmosferică. Poluarea atmosferică poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice şi terestre dacă poluanţii se dizolvă în apă sau precipita sub formă de ploaie.

Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de materiale poluante.

Cauzele poluării atmosferice

Poluanţii primari sunt acei poluanţi atmosferici emanaţi direct în atmosferă, de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf şi oxizii de azot. Poluanţii secundari sunt produşi prin reacţii între poluanţii primari. De exemplu, ozonul se formează deasupra arealelor urbane prin reacţii dintre poluanţii primari şi componenţii normali ai atmosferei. Monoxidul de carbon şi oxizii de azot sunt principalii poluanţi emişi de arderile de combustibil. Funinginea şi dioxidul de sulf sunt poluanţii primari produşi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul şi cărbunele. În fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intră în compoziţia atmosferei prin aceste procese. Poluanţii au tendinţa de a se găsi numai în anumite zone.

O semnificantă parte a industriei şi a transporturilor se bazează pe combustibili fosili. Pe măsură ce aceşti combustibili sunt consumaţi, în atmosferă sunt eliminate particule chimicale de materii poluante. Cu toate că un mare numar de astfel de chimicale contribuie la poluarea atmosferică, cele mai multe dintre ele conţin carbon, sulf şi azot. Combustia carbonului, a petrolului şi a benzinei este răspunzătoare pentru majoritatea poluanţilor atmosferici. Mai mult de 80% din dioxidul de sulf, 50% din oxidul de azot, şi intre 30 şi 40% din materia poluantă emanată în atmosferă de către SUA, sunt produse de combustibili fosili, centrale electrice, boilere industriale şi furnale reziduale; 80% din monoxidul de carbon şi 40% din oxidul de azot şi hidrocarburi rezultă din arderea gazului şi a combustibililor diesel. Alte materiale poluante pot avea sursă de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinăriile petrolifere, uzinele de ciment şi cele în care se obţine acidul azotic şi acidul sulfuric. Aceste chimicale interactionează între ele dar şi cu razele ultraviolete din razele solare cu intensităţi periculoase.

Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul, aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe precipită sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă globală pentru că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea condiţii.

Controlarea poluării atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată. Influenţând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale, ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.

Poluanţii potenţiali pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie(ca de exemplu plumbul din benzină). Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepărtarea materialelor poluante direct din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit, sau imediat după ce s-a format, dar şi alterarea proceselor chimice ce duc l-a obţinerea produsului finit, astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici etc.