Extras din proiect

Teritoriul administrativ al judeţului Ilfov este situat în SE ţării, în centrul Câmpiei Valahe, cuprinzând ca un inel municipiul Bucureşti, în bazinele hidrografice Argeş, Ialomiţa şi Mostiştea.

Este cel mai mic judeţ al ţării cu o suprafaţa totală de 158.328 hectare (1.583 km2).

Din punct de vedere istoric judeţul Ilfov este regăsit pentru prima oară într-o diplomă a principelui Ţării Româneşti Basarab cel Tînăr (Ţepeluş), din 23 martie 1482 la Gherghiţa.

După numele pe care îl poartă, Ilfov, se pare că judeţul s-a format de-a lungul văii cu arini a râului Ilfov.

Cartografic, reprezentarea judeţului apare odată cu harta Ţării Româneşti datorată stolnicului Constantin Cantacuzino, apărută în anul 1700 la Padova, iar lista completă a localităţilor ilfovene s-a putut întocmi prin cercetarea hărţii ruse din 1853. De-a lungul timpului evoluţia administrativ teritorială a României a dat judeţului Ilfov diferite configuraţii.

Reşedinţa judeţului Ilfov se află pe teritoriul municipiului Bucureşti. În toate formele administrative mai vechi, oraşul Bucureşti, aflat în partea centrală a judetului Ilfov, era înglobat în teritoriul acestuia. La ultima modificare administrativă - teritorială majoră, din 17 februarie 1968, oraşul Bucureşti a fost declarat municipiu şi a devenit unitate de sine stătătoare, cu rang de judeţ, evoluând în afara limitelor judeţului Ilfov.

Teritoriul actual al judeţului Ilfov, reprezintă o relicvă a judeţului de odinioară, cu rădăcini ancorate în secolul al XV-lea. De-a lungul timpului, şi cu precădere în a doua jumătate a secolului XX, acesta a cunoscut cele mai mari amputări teritoriale, ajungând la suprafaţa de 1583 km2 (0,67% din suprafaţa ţării) în prezent, faţă de 5176 km2 în anul 1937 şi 8225 km2 în anul 1972 (cu 2 municipii, 2 oraşe, 125 de comune). La 23 ianuarie 1981, judeţul era un sector de sine stătător, denumit Sectorul Agricol Ilfov (avea un oraş Buftea şi 26 comune).

În anul1996, conform Legii 24 din 12 aprilie, denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu Judeţul Ilfov, iar în urma aplicării Legii nr. 50 din 10 aprilie 1997 a fost trecut în categoria judeţelor.

Pe teritoriul judeţului Ilfov, se află 8 oraşe (Buftea, Otopeni, Popeşti Leordeni, Pantelimon, Voluntari, Măgurele, Bragadiru, Chitila) şi 32 comune.

Cultură

PALATUL MOGOŞOAIA

Din anii 1950, Palatul Mogoşoaia a găzduit secţia feudală a Muzeului Naţional de Artă, în 1977 complexul arhitectural intrând în restaurare. Astăzi el găzduieşte preţioase colecţii de artă feudală, prelegeri, manifestări expoziţionale, recitaluri muzicale, care atrag mulţi vizitatori.

Scurt istoric

Constantin Brâncoveanu a cumpărat în 1681, de la logofătul Radu şi de la fratele său popa Isar, satul Mogoşoaia şi eleşteul (pe malul căruia va construi mai târziu palatul) şi casele vechi de la jupâneasa Rada. Viitorul domn a început prin a zidi, în 1688, biserica “Sfântul Gheorghe”. Palatul a fost construit pentru Ştefan, fiul domnitorului, fiind terminat, conform pisaniei, la 20 septembrie 1702. Corpul palatului, de formă dreptunghiulară, are pivniţă, parter şi etaj cu foişor. Spre acest edificiu impunător te conduce o alee care trece printr-o poartă boltită, având deasupra un turn scund cu terasă şi foişor. Arhitectura palatului, realizată în stil autentic brâncovenesc, cu influenţe ale Renaşterii italiene, include la faţada dinspre lac, o loggie de o splendoare rară, cu cinci arcade trilobate, sprijinite pe şase coloane neocorintice, cu capiteluri bogat sculptate şi fusuri cu caneluri răsucite.

La 4 aprilie 1714, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit şi dus la Istanbul împreună cu familia sa, iar la 15 august a fost decapitat odată cu cei patru fii ai săi. Palatul a fost jefuit de turci şi transformat în han. Trei ani mai târziu, palatul a fost redat urmaşilor lui Brâncoveanu, reveniţi din exilul impus de turci. Un alt val de distrugeri a lovit monumentul, în războiul ruso-turc din 1768 -1774, în urma căruia palatul a căzut în ruină. Mai târziu, principele Gheorghe Bibescu, căsătorit cu ultima descendentă a Brâncovenilor, a adus meşteri germani care au lucrat concomitent şi la palatul său de la Băneasa. Lucrările au fost continuate din 1860, de fiul său Nicolae, cu un arhitect francez.

În anul 1911, Palatul Mogoşoaia a fost cumpărat de Marta şi George Valentin Bibescu, care au refăcut palatul, păstrându-i autenticitatea, cu o echipă de meşteri italieni, conduşi de renumitul arhitect veneţian Domenico Rupolo.

PALATUL MOGOŞOAIA

Transporturi

Reţeaua căilor de comunicaţie o formează transporturile pe căile ferate, transporturile rutiere şi aeriene.

Este de menţionat că, pe teritoriul judeţului Ilfov, în oraşul Otopeni, se află principala poartă de intrare şi ieşire din ţară, Aeroportul International Otopeni, prin care se asigură legătura cu celelalte mari oraşe ale ţării şi cu alte aeroporturi internationale.

Reţeaua rutieră ce porneşte radial din Bucureşti şi străbate teritoriul judeţului Ilfov, asigură transportul călătorilor, schimbul de produse din interiorul judeţului, legăturile rutiere către toate punctele cardinale.

Menţionăm drumul naţional (DN 5) ce leagă capitala - Bucureşti, de poarta fluvială şi auto – Giurgiu.

Drumul naţional (DN 1) ce leagă capitala - Bucureşti, de zona de nord - vest, respectiv centrul ţării şi vestul Europei.

Drumul naţional (DN 2) ce face legătura cu zona de est a ţării, respectiv cu nord - estul şi estul Europei.

Drumul naţional (DN 3) spre poarta maritimă a ţării - Constanţa şi Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Autostrada Bucureşti - Piteşti, ce leagă capitala - Bucureşti, de zona de sud - vest a ţării şi a Europei. Această reţea radială este intersectată de Şoseaua de centură a Capitalei, aflată în prezent în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov.

În viitor, sînt propuse a se construi încă trei autostrăzi ce vor porni din judeţul Ilfov şi vor lega capitala de vestul ţării, respectiv vestul Europei (Braşov - Oradea), estul Europei (Ploieşti - Albiţa) şi spre sud - est (spre portul maritim Constanţa).

Capitolul 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE

1.1 . Date generale

a. aşezare, relief, climă (caracterizare generală; minime, maxime absolute, cantitatea anuală de precipitaţii în anul 2007)

Judeţul Ilfov se află situat în SE ţării, cuprinzând ca un inel municipiul Bucureşti şi este învecinat cu următoarele judeţe: la nord cu judeţul Prahova, la est cu judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, la sud cu judeţul Giurgiu, iar la vest cu judeţul Dîmboviţa.

Din punct de vedere hidrografic, judeţul Ilfov este situat între râurile Argeş şi Ialomiţa, fiind brăzdat de râurile Argeş, Sabar, Ciorogârla, Dâmboviţa, Colentina, Cociovaliştea, Snagov, Pasărea, Câlnău, Slotea, Cocioc, Vlăsia şi Mostiştea.

Teritoriul aferent judeţului Ilfov se suprapune peste sectorul central al Câmpiei Vlăsiei, denumit Câmpia Bucureştiului. Ea este o câmpie tabulară, cu o altitudine ce variază între 50 şi 120 m, înclinare slabă pe direcţia NV – SE.

Formele de relief sunt reprezentate de frunţile de terasă ale râurilor Colentina, Sabar, Dâmboviţa, Ialomiţa şi afluenţii acestora, de crovuri, văi puţin adânci, cu lunci largi şi tinere şi relieful antropic.

Judeţul Ilfov se află în zona temperat - continentală, la interferenţa influenţelor climatice specifice părţii de vest a ţării cu cele caracteristice părţii estice a Câmpiei Române, trăsătura principală fiind dată de succesiunea celor patru anotimpuri, diferenţiate din punct de vedere al elementelor meteorologice.

Clima temperat continentală are o nuanţă excesivă, cu veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, dominate de prezenţa frecventă a maselor de aer rece continental din E, sau arctic din N şi de vânturi puternice - crivăţul.