Cuprins
- CAPITOLUL 1. INTRODUCERE, SCURT ISTORIC.pag.3
- CAPITOLUL 2 DATE GENERALE, CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI.5
- 2.1. Degradabilitatea deşeurilordin mase plastice.6
- 2.2. Structura moleculară a maselor plastice.8
- 2.3. Stări de echilibru ale maselor plastice.11
- 2.4. Calităţile maselor plastice şi avantajele lor.12
- 2.5. Inconvenientele utilizării maselor plastice.14
- CAPITOLUL 3 PRINCIPALELE TIPURI DE DEŞEURI DIN MASE PLASTICE.16
- 3.1. Metode de identificare şi analiză a deşeurilor din mase plastice.16
- 3.2. Tipuri uzuale de deşeuri din mase plastice.18
- 3.3. Concluzii la proprietăţile maselor plastice.35
- CAPITOLUL4 RECICLAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR
- DIN MASE PLASTICE.37
- 4.1. Incinerarea deşeurilor din mase plastice.37
- 4.2. Reciclarea hidrotermică a deşeurilor din mase plastice în reactoare cu pat fluidizat.38
- 4.3. Reciclarea deşeurilor din material plastic prin injectare.44
- 4.4. Principiul de realizare a injecţiei.45
- 4.5. Prepararea deşeurilor şi a amestecurilor din material plastic.50
- 4.6. Parametri de injecţie pentru diferiţi polimeri termoplastici.60
- 4.7. Proiectarea matriţelor pentru injectarea maselor plastice.63
- 4.8. Calandrarea materialelor şi deşeurilor termoplastice.74
- 4.9. Extrudarea materialelor termoplastice.80
- CAPITOLUL 5 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI, NOI PESPECTIVE
- DE GESTIONARE ŞI VALORIFICARE A DEŞEURILOR DIN MATERIALE PLASTICE .83
- CAPITOLUL 6 NORME DE PROTECŢIA MUNCII LA PROCESAREA
- DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE.85
- BIBLIOGRAFIE.88
Extras din proiect
CAPITOLUL 1.
INTRODUCERE, SCURT ISTORIC
Acum mai bine de o sută de ani, JOHN WESLEY HYATT, cu brevetul de invenţie nr. 105336 din 12 iulie 1870 a pus piatra de fundaţie a industriei de materiale plastice, realizând primul material plastic – celuloidul. Primele atestări privind poliamidele sunt considerate studiile referitoare la policondensare, inclusiv lucrarile lui GABRIEL MAAS şi ale lui VON BRAUN asupra acidului e – aminocapronic, precum şi ale lui VARLANDER asupra poliesterilor cu masă moleculară mică, publicate în perioada 1894 – 1907.
În rapoartele Societăţii Germane de Chimie, se menţionează în 1913, lucrarea lui MAAS asupra primei sinteze a acidului e – caprolactamic. Sinteza a fost destul de complexă şi autorul a constatat că deşi unii acizi asemănători, cum sunt acidul d – aminovalerianic, se transformă cu uşurinţă, prin încălzire, în lactamele corespunzătoare, dimpotivă, formarea e – caprolactamei pare mult mai dificilă şi cu randamente ce nu ating decât 20 – 30 % din cel teoretic; acidul netransformat formează prin racire o masă gelatinoasă şi vâscoasă. Autorul nu şi-a mai putut continua lucrările asupra acestor combinaţii.
W.H. CAROTHERS, lucrând la laboratorul de cercetare al firmei DU PONT NEMOUROS COMPANY, WILMINGTON (SUA) s-a ocupat de prepararea polimerilor cu structură definită, pe baza unei reacţii bine controlate şi de analiză a structurii acestor combinaţii de tip nou, în funcţie de diversele structuri ale aminoacizilor.
La firma DU PONT, în anul 1933, s-a fabricat în condiţii de laborator, poliamida din hexametilendiamina şi acidul adipic, doi componenţi ce se puteau obţine din gudronul de huilă (benzenul şi fenolul). Această poliamidă (poliamida 6,6), cu punctul de topire 265oC, a devenit cunoscută sub denumirea de NYLON.
Această denumire, adoptată iniţial ca denumire comercială, a devenit în ţările anglo-saxone numele generic pentru poliamide.
Denumirea de NAILON a fost iniţial marca firmei DU PONT. Provenienţa numelui nu este exact cunoscută. După o relatare interesantă, denumirea ar aparţine inventatorului Nylonului, W.H. CAROTHERS care ar fi recunoscut că proprietăţile excepţionale ale fibrelor de poliamidă ar putea ameninţa monopolul mătăsii japoneze. Din iniţialele expresiei „Now, you lousy old nipponese” s-ar fi obţinut cuvântul NYLON.
Poliamida 6,6 este şi astăzi, din punct de vedere calitativ, cea mai importantă, ea reprezentând circa 60 % din producţia totală a poliamidelor fabricate în ţările occidentale.
În anul 1938, la concernul german I.G.FARBENINDUSTRIE A.G., P. SCHLOCK, pune bazele poliamidei 6, cunoscută sub denumirea de PERLON.
Primele produse europene din poliamidă, comercializate deja în anul 1939, au fost periile fabricate din poliamida 6 la uzina BERLIN – LICHTENBERG. Producţia acestei poliamide reprezintă şi astăzi circa 34 % din producţia ţărilor occidentale.
În aceeaşi perioadă, la uzina din LUDWINGSHAFEN a concernului I.G. FARBENINDUSTRIE A.G. au început lucrari extinse privind aplicaţiile tehnice ale poliamidelor 6 şi 6,6 în sectorul materialelor plastice, iar în perioada imediat următoare, în special în timpul celui de al doilea război mondial, s-au fabricat pe scară industrială piese injectate, benzi etc., care au fost verificate în exploatare.
Prin proprietaţile lor specifice în special mecanice, tehnice, electrice, chimice masele plastice s-au impus, înlocuind cu succes metalul in industria construcţiilor de maşini, de automobile, electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic.
În producţia de mase plastice, pe primul loc în lume se află SUA, urmată de Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie.
CAPITOLUL 2
DATE GENERALE, CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI
Masele plastice sunt acele substanţe chimice formate din macromolecule sau polimeri de provenienţă naturală ori obţinuţi pe cale artificială, prin sinteză din petrol, gaze naturale, cărbune.
Consumul de materiale plastice creşte în toată lumea, cunoscându-se zeci de tipuri de materiale plastice. Dintre acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor, peste 20 de tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în industria automobilelor, în construcţii, industria constructoare de maşini, etc. se estimeauă că anual în întreaga lume este produsă o cantitate de peste 100 milioane tone de material plastic. Recuperarea materialelor plastice din deseurile post consum poate conduce la economisirea de ţiţei, (materia primă de bază) şi a unei părţi din energia utilizată în procesele de fabricaţie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Valorificarea Deseurilor din Mase Plastice.doc