Acreditivul Documentar în Cadrul BRD - Groupe Societe Generale

CAPITOLUL 1 – NOTIUNI TEORETICE

1.1 Despre BRD Goupe société Générale

Banca Română pentru Dezvoltare (B.R.D.) şi a început activitatea ca societate economică de stat la data de 1 decembrie 1990 prin preluarea activelor şi pasivelor Băncii de Investiţii, funcţionând ca bancă de dezvoltare şi comercială, organizată ca societate pe acţiuni, cu un capital subscris de stat iniţial de 5 miliarde lei şi majorat în repetate rânduri.

Cumpărarea pachetului majoritar al B.R.D. de către banca franceză "SOCIETE GENERALE este considerată, atât prin elementele tranzacţiei, în special creşterea de capital, cât şi prin perspectivele pe care le deschide, un "succes indiscutabil".

BRD Groupe Société Générale este a doua bancă românească, după activele bancare şi detine a doua capitalizare la Bursa de Valori Bucureşti si este prezentă în toate judeţele României printr o reţea de 930 de agenţii

La 31 decembrie 2009, BRD număra 2,6 milioane clienţi activi individuali şi corporativi şi peste 2,3 millioane de carduri.

Pentru a satisface cerinţele clienţilor săi implicaţi în operaţiuni de comerţ exterior, plăţi externe şi schimb valutar, B.R.D. şi a format deja o reţea internaţională de bănci corespondente. Numărul de bănci corespondente a crescut continuu, ceea ce dovedeşte intersul şi încrederea în B.R.D. a comunităţii bancare internaţionale şi a partenerilor, concretizate de altfel, şi în facilităţile obţinute prin derularea operaţunilor proprii.

Printre operatiunile de incasare si plata externe amintim: ordinul de plata extern, dispozitia de plata externa, incasso ul documentar si acreditivul documentar.

1.2 Acreditivul documentar

Acreditivul documentar reprezintă "angajamentul unei bănci de a plăti o sumă determinată furnizorului unei mărfi sau al unei prestaţii, contra remiterii, într un termen fixat, a documentelor ce dovedesc că marfa a fost livrata sau prestaţia efectuată.

În majoritatea băncilor din lume, acreditivele documentare sunt guvernate de un cod de practici emis de către Camera Internaţională de Comerţ şi Industrie de la Paris. Codul se numeşte „The Uniform Customs and Practice for Documentary Credits” (Reguli şi practici uniforme pentru acreditivul documentar). Ultima variantă a acestor reguli a fost actualizată în anul 1993. Aceste reguli poartă numele de „ICC Publication No. 500”.

1.3 Tipuri de acreditive documentare

Unul din avantajele utilizării acreditivului documentar poate fi considerat faptul că , acesta , îmbracă mai multe forme , şi deci există posibilitatea adaptării lui la interesele părţilor , în funcţie de rezultatul negocierii

Exista mai multe criterii de clasificare a acreditivelor documentare. Pentru a realiza o arie de cuprindere cât mai largă , o posibilă clasificare este cea de mai jos:

1 ) după posibilitatea băncii emitente de a anula sau modifica acreditivele :

acreditiv documentar revocabil ;

acreditiv documentar irevocabil ;

2 ) – după existenţa angajamentului de plată din partea băncii avizatoare :

acreditiv documentar confirmat ;

acreditiv documentar neconfirmat ;

3 ) după domiciliu acreditivului :

acreditiv documentar domiciliat în ţara exportatorului ;

acreditiv documentar domiciliat în ţara importatorului ;

acreditiv documentar domiciliat într o ţara terţă ;

4 ) după momentul stingerii obligaţiilor :

acreditiv documentar cu plata la vedere ;

acreditiv documentar cu plata la termen ;

acreditiv documentar de negociere ;

acreditiv documentar de acceptare ;

5 ) după clauzele ce le conţin :

acreditiv documentar transferabil ;

acreditiv documentar netransferabil ;

acreditiv documentar cu clauză roşie ( engl red clause ) ;

acreditiv documentar revolving ;

acreditiv documentar reciproc ;

acreditiv documentar cesionat ;

acreditiv documentar spate în spate ( engl back to back ) ;

acreditiv documentar stand by ;

1.4 In derularea unui acreditiv sunt implicate patru parti:

ordonatorul (de regula, importatorul), este partea care instructează banca sa în sensul că aceasta să îl plăteasca pe beneficiar. Instructarea se realizează în baza unui ordin de deschidere a acreditivului, în care sunt stabilite condiţiile, termenele şi documentele în conformitate cu care banca urmează să efectueze plata;

banca emitentă (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului îşi asumă angajamentul de plată;

beneficiarul (de regulă, exportatorul), este partea în favoarea căreia banca emitentă se angajează la plată. Faţă de exportator, banca emitentă nu se obligă să facă plata prin creditul acordat, ci doar promite că va face plata către acesta, din dispoziţia ordonatorului, dar numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Între banca emitentă şi exportator nu există nici un fel de împrumut, de garanţie, ori necesitate de rambursare, ci doar o simplă promisiune de plată, condiţionată de îndeplinirea unor condiţii;

banca exportatorului (banca avizatoare/notificatoare/platitoare/negociatoare), cea care il deserveşte pe beneficiarul acreditivului

În urma negocierii unui contract, partenerii apelează la instituţiile bancare, care vor participa la export/import imparţial, profesional şi strict referitor la documentele comerciale, acţionând conform unor reglementări valabile şi aplicabile la nivel internaţional.

Partenerii de afaceri îşi diminuează astfel considerabil riscurile asociate tranzacţionării în mediul de afaceri internaţional, eliminând barierele culturale, naţionale, legislative, valutare, vamale etc.