Activitatea bancară de retail în Austria

CAP I Apariţia sitemului bancar de retail

1.1 Istoricul activităţii bancare

Activitatea bancară îsi are originile în Antichitate, perioadă în care bogăţiile erau păstrate în temple, fapt ce aducea un anumit “profit” preoţilor, pe lânga recunoaşterea templelor de către populaţie. În măsura în care bunurile păstrate erau perisabile, modalitatea de păstrare era împrumutul de consumaţie. Pentru deponenţi se asigura plasarea bogăţiei într-un loc sigur, iar pentru preoţi se realiza un profit.

O altă practică des întâlnită în perioada antica era împrumutul cu dobândă, această practică nu a putut fi controlată la început de autorităţi deoarece nu existau reglementari în domeniu.

Apariţia băncilor ca instituţii a avut loc în Grecia şi Roma antică în secolele VI-VII î.H. Acesta era rezultatul dezvoltării comerţului ca o consecinţă a emiterii monedei proprii de către fiecare oraş comercial.

În porturile greceşti, “trapeziştii” au devenit bancheri veritabili în sensul actual altermenului, ei îndeplineau majoritatea funcţiilor băncii moderne cum ar fi operaţiunile de depuneri de credite, schimb şi crearea altor mijloace de plată decât bancnota sau moneda.

În Egipt, unde statul era atotputernic, erau imitaţi “trapeziştii” greci prin înfiinţarea “Băncii Regale” (Banca Regală din Alexandria) care deţinea monopolul activităţilor respective.

Printre primele bănci apărute ar putea fi menţionată Banca di Venezia, înfiinţată în anul 1171 şi recunoscută oficial ca bancă de viramente în anul 1587, sub denumirea de Banco della Piazza di Rialto. Această bancă se devoltă, mai ales, prin faptul că foloseşte o tehnică nouă prin care înmânează depunătorilor recipise la putător şi care erau purtătoare de dobânzi.

Banca Statelor Unite a fost constituită printr-un act al Congresului din 1791 cu drept de a bate moneda şi de a emite bilete.

La sfârşitul secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, băncile numite de “emisiune”, se înmulţesc în toate ţările, conducând în cele din urmă la constituirea Băncilor Centrale. Fenomene economice sociale şi politice va favoriza concentrarea băncilor de emisiune până când va rămâne doar una singură şi anume Banca Centrală.

1.2 Exemplificarea termenului de retail

Termenul de ,,retail banking’’ provine din limba engleză şi în traducere liberă înseamnă ,,activitate bancară cu amănuntul’’.

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori.

Băncile de retail oferă servicii de intermediere şi plăţi pentru persoane fizice cu toate produsele complementare acestora. Aceste bănci oferă produse şi servicii de economisire, conturi curente, credite ipotecare, carduri de debit, carduri de credit şi multe altele. Majoritatea băncilor de retail sunt instituţii private, dar şi profitabile, în sectorul serviciilor financiare retail banking-ul fiind cel mai competitiv.

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori.

Activitatea de retail a devenit un obiect important de preocupare a marilor bănci, din perspectiva strategiilor de dezvoltare.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece :

- asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de dobândă sunt mai mari);

- clienţii - persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

- resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

- oferă o dispersie a riscului de lichidita