Agroturismul

INTRODUCERE

Şansa României de a deveni partener activ al Uniunii Europene se regăseşte printre altele şi în potenţialul material şi uman al spaţiului rural, în marile rezerve nevalorificate care se află pe teritoriul românesc. La începutul acestui nou mileniu, acest spaţiu se prezintă cu serioase rămâneri în urmă faţă de mediul urban, cu discrepanţe între nivelul de viaţă al locuitorilor din cele două medii. O şansă pentru dezvoltarea mediului rural constă în extinderea organizată a agroturismului care este modalitatea cea mai eficientă de valorificare superioară a resurselor materiale şi umane.

Judeţul Caraş-Severin, cunoscut altădată ca „motorul economiei româneşti”, precum şi una din principalele sale arii miniero-metalurgice, s-a transformat într-o zonă de dezvoltare submediocră, cu scăderi constante şi puternice la toate activităţile economice, fără perspective imediate şi cu grave probleme demografice. În aceste condiţii, în căutarea soluţiilor alternative de redresare a situaţiei economice, agroturismul prezintă avantaje de necontestat.

În primul rând asigură locuri de muncă şi obţinerea unor venituri rezonabile pentru populaţia din zona rurală carăşană, aflată în prezent într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar datorită reculului înregistrat în activitatea economică.

Permite apoi revigorarea activităţilor complementare, care se pot extinde proporţional cu dezvoltarea agroturismului, constituind surse de venituri pentru alte categorii din populaţia activă: ghizi, instructori, mici meşteşugari, comercianţi

Agroturismul asigură posibilitatea valorificării superioare a surplusului din gospodăriile ţărăneşti, care de multe ori se degradează prin neîntrebuinţare. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât produsele naturale sunt mai naturale, realizate fără folosirea pesticidelor, deci de cea mai bună calitate. Ţinând cont şi de faptul că judeţul Caraş-Severin are compoziţia floristică cu o valoare extraordinară singura din ţară care o concurează pe cea din Obcinele Bucovinei (Vatra Dornei), produsele alimentare au un gust foarte bun, fiind apreciate în străinătate ceea ce sporeşte calitatea produselor.

Practicarea agroturismului constituie un element benefic şi pentru populaţia autohtonă, care doreşte să-şi petreacă vacanţele în alte zone decât cele cotidiene, dar veniturile modeste nu le permite itinerarii costisitoare; preţurile practicate în agroturism sunt mai mult accesibile decât în turismul clasic, favorizând dezvoltarea unui turism de masă.

Dezvoltarea acestei activităţi ar permite cunoaşterea unei zone cărăşene, agroturismul putând deveni un ambasador invizibil, facilitând atragerea investitorilor pentru această ramură a sectorului terţiar sau alte ramuri ale economiei.

Alegerea acestei teme constituie prezentare unei alternative la turismul tradiţional deoarece prin agroturism se pot dezvolta o serie de zone a căror grad de activitate economică, la această oră, este limitat. Totodată agroturismul reprezintă o şansă de afirmare pentru tinerii absolvenţi deoarece promovarea proiectelor concepute în acest domeniu de către aceştia, poate conduce la dezvoltarea societăţii în ansamblu

Lucrarea este structurată în trei capitole majore care analizează modul de practicare a agroturismului în judeţul Caraş-Severin (capitolul I), promovarea agroturismului în judeţul Caraş-Severin, identificându-se întreaga reţea agroturistică a judeţului precum şi promovarea unor politici de stimulare a agroturismului cărăşan (capitolul II)

În capitolul III al lucrării am realizat o prezentare în ansamblu a potenţialului agroturistic al satelor cărăşene prezentând sub aspect demografic întreaga zonă rurală cărăşană, dar şi principalele puncte de atracţie ale acestui judeţ.

Se remarcă faptul că la dezvoltarea acestui tip de servicii trebuie să participe întreaga societate dar mai ales factorul politic, în special administraţia locală care poate susţine şi încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate şi mai ales, prin înfiinţarea, în fiecare din zonele analizate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalţi locuitori, în concordanţă cu protejarea mediului înconjurător

CAPITOLUL I.

MODUL DE PRACTICARE A AGROTURISMULUI ÎN SATELE DIN JUDEŢUL CARAŞ–SEVERIN

1.1. CONCEPTUL DE AGROTURISM

Odată cu dezvoltarea activităţii turistice şi cu extinderea sa explozivă, a fost evidenţiată şi o diversificare a acestuia, în funcţie de dorinţele turiştilor, particularităţile reliefului, complexitatea serviciilor.

O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenţia deosebită a factorilor politici şi administrativi pentru această zonă (rurală), care se doreşte a fi atât protejată cât şi modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendinţa populaţiei urbane de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii, în linişte, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanţie a posibilităţii de dezvoltare a acestei activităţi în mediul sătesc.

Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activităţi: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de altă natură care o deserveşte pe prima, o complectează şi întregeşte Tocmai pentru că presupune o suită de activităţi bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona rurală. Există o interdependeţă între agroturism şi celelalte ramuri economice săteşti, pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a agroturismului.