Alte Grupări Regionale din Europa

Capitolul I .Noțiuni generale privind dezvoltarea regională

1.1. Dezvoltarea regională concept, trăsături caracteristice

Dezvoltarea regională este un concept nou ce are ca și oportunități impulsionarea și diversificarea activităților economice , stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și conducerea la îmbunătățirea nivelului de trai. Dezvoltarea regionala reprezinta pilonul principal pe care se sprijina dezvoltarea economica in general.

Dezvoltarea regională poate fi privită ca procesul prin care o comunitate devine mai responsabilă de probleme sau de potențialul de care dispune , reușind în același timp să-și organizeze și să planifice mai bine resursele de care dispune. Angajarea cu eficiență maximă a resurselor comunitare are ca obiectiv final dezvoltarea economică locală ( crearea de noi locuri de muncă și a oportunităților de afaceri , reducerea sărăciei) și,în egală măsură,realizarea unor obiective socio - culturale și de mediu. Dezvoltarea regională reprezintă procesul prin care se încearcă schimbarea condițiilor și a factorilor care acționează la nivel de comunitate,astfel încât, în urma acestor schimbări, comunitatea să înregistreze nivele ridicate ale standardului de viață.

Organizaţiile de tip regional nu grupează toate statele, ci doar unele ce aparţin unei regiuni,zone geografice,mai mult sau mai puţin întinse din punct de vedere geografic. O regiune întinsă poate să fie divizată ori nu într-o anumită perioadă, fără să aibă o organizaţie continentală. Faptul că în unele regiuni există o astfel de organizaţie, cu alte subdiviziuni, constituie o realitate care se traduce prin apariţia unei anumite solidarităţi, a unor relaţii ce presupun cooperare, acţiuni comune, interese majore, dar şi rivalităţi şi diverse feluri de dinamisme politice şi economice ce ţin cont atât de istorie, cât şi de spaţiul geografic.

Tendinţele de cooperare şi integrare economică şi-au croit drum începând din deceniile şapte şi opt ale secolului XX şi în regiunile în curs de dezvoltare. Cauzele sunt multiple şi în general cunoscute. In mare măsură,ele derivă din slaba dezvoltare economică şi dependenţa pronunţată a acestor ţări faţă de fostele metropole sau alte ţări puternic dezvoltate. De aceea, tendinţele de cooperare şi integrare economică din aceste regiuni răspund într-o mare măsură strădaniilor acestora de a accelera dezvoltarea economico-socială pentru cucerirea deplină a independenţei faţă de ţările dezvoltate.

Apariţia şi răspândirea proceselor de integrare economică la scară mondială, având la bază un cumul de factori (revoluţia tehnico-stiinţifică, lupta pentru împărţirea şi reîmpărţirea pieţelor între centrele de putere, dispariţia imperiilor coloniale, apariţia interdependenţelor economice dintre state etc), s-a desfăşurat în paralel cu tendinţele de globalizare economică, care se manifestă în principal prin internaţionalizarea producţiei şi a tehnologiei prin globalizarea pieţelor de mărfuri, de servcii şi de capital, urmare directă a activităţii societăţilor internaţionale.

Ca urmare, se poate deduce că tendinţele de regionalizare a schimburilor comerciale, prin apariţia unor astfel de grupări economice integraţioniste, nu vor intra în contradicţie cu tendinţa tot mai pronunţată de globalizare a economiei şi de liberalizare a schimburilor comerciale, considerându-se ca fiind fenomene complementare.

1.2. Obiectivele dezvoltării regionale

Fiecare ţară, indiferent de gradul de dezvoltare economică şi sociala, se confruntă cu probleme în dezvoltarea economică echilibrată a teritoriului, determinate de o serie de factori obiectivi şi subiectivi care determină dezvoltarea inegală a zonelor economice. Inegalităţile dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei ţări apar datorită, în principal, acţiunii următorilor factori:

• Modificarea condiţiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri ale economiei sau intrarea unora vechi în declin;

• Concentrarea creşterii economice în anumite regiuni;

• Existenţa unor regiuni slab populate sau cu producţie provenită, în mare parte din sectoarele primare;

• Migraţia populaţiei către zonele dezvoltate.

Politica de dezvoltare regională îşi propune ameliorarea, pe termen lung, a condiţiilor economice regionale. Obiectivul principal al acestei politici îl reprezintă reducerea diferenţelor teritoriale şi realizarea unui echilibru relativ între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone sau asigurarea unei anumite echităţi interregionale.

Argumentele în favoarea unei politici regionale se întemeiaza pe echitate, solidaritate şi pe faptul că bunăstarea economică a cetăţenilor unui stat depinde de prosperitatea tuturor celorlalte economii. Rezolvarea unor probleme structurale dintr-un stat membru generează beneficii ce pot transcede graniţele dintre state.