Analiza comparativă a României și a Poloniei aflate în aceeași fază a adoptării monedei unice, a gradului de îndeplinire a criteriilor de convergență

Introducere

În literatura de specialitate, convergența economică este definită sub forma unui proces de reducere a decalajelor existente între țări cu niveluri de dezvoltare diferite. În acest sens, au fost relevate două tipuri de convergență: nominală și reală.

Convergența nominală este reprezentată de evoluția unei serii de indicatori: rata inflației, care nu trebuie să depașească cu mai mult de 1,5% inflatia medie a celor mai performante trei state din Uniunea Europeană, rata dobânzii,să nu depașească cu mai mult de 2% dobanda medie a celor mai performante trei state din UE, cursul valutar (intr-un interval de ± 15%) ,deficitul bugetar, să nu depașeasca 3% din PIB,datoria publică, mai mică de 60% din PIB.

Convergența reală se evidențiază ca un proces de apropiere a standardelor de viață din țările emergente de standardele caracteristice țărilor dezvoltate, respectiv existența unei similarități la nivelul producției, veniturilor, ratei de ocupare, productivității etc. În general, gradul de convergență reală se reflectă în: indicatorul PIB/cap de locuitor, exprimat în paritatea puterilor de cumpărare, precum și în alți indicatori corelați cu nivelul de dezvoltare economică, de competitivitate, dar ți cu piața muncii.

Se vor prezenta în continuare (dintr-o perspectivă coparativă) criteriile de convergentă nominale și reale îndeplinite la momentul actual de România și Polonia aflate în faza adoptării monedei unice (euro).

Criteriul stabilitații prețurilor

Progresele pe linia convergenţei nominale şi reale în condiţiile restaurării echilibrelor macroeconomice justifică fixarea unei date ţintă pentru adoptarea euro.

Ţinta iniţială Data stabilirii ţintei iniţiale Poziţia actuală

România 2014 2003–Programul economic de preaderare 2019

Polomia 2008/2009 2007–Programul de convergenţă Fără dată-ţintă

Tabel nr.1:fixarea unei date țintă pentru adoptarea euro.

Sursa: Comisia Europeană

România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor, inflația medie a fost mai mare decât valoarea de referință la ultima evaluare de convergență în 2012. Rata medie a inflației în România în luna aprilie 2014 a fost 2,1%, peste valoarea de referință de 1,7%. Anual inflația a atins cota de 8,5% în luna mai 2011, ca urmare o creștere a cotei standard de TVA la mijlocul anului 2010 și o creștere a prețurilor la produsele alimentare. Ea a scăzut în mod semnificativ în a doua jumătate a anului 2011 și la începutul anului 2012, susținută de o recoltă bună , prețurile au crescut din nou în a doua jumătate a anului 2012 și începutul anului 2013, datorită creșterea prețurilor la alimente și energie. Inflația medie anuală a scazut puțin peste 3% în 2012 și 2013. Inflația este de așteptat să fie mai mică în 2014, susținută de prețurile la alimente mai mici.

Rata medie a inflației în Polonia în cele 12 luni Aprilie 2014 a fost de 0,6%, cu mult sub valoarea de referință de 1,7%. Inflația anuală IAPC a scăzut rapid de peste 4%, în prima jumătate a anului 2012 pentru a sub 1% în al doilea trimestru al anului 2013, din cauza prețurilor ,materiilor prime favorabile evoluții precum și o scădere bruscă a prețurilor de telecomunicații servicii. A rămas sub 1%, în a doua jumătate a anului 2013 și la începutul anului 2014.Inflația este de așteptat să crească treptat până la 1,1% în 2014 și 1,9% în 2015 în conformitate cu 2014 . Nivelul relativ scăzut al prețurilor în Polonia (aproape de 56% din media zonei euro în 2012) sugerează un potențial pentru alt nivel de preț convergență pe termen lung.