Analiza Concurenței pe Piață

ARGUMENT

Cunoaşterea consumatorilor este o condiţie extrem de necesară pentru succesul pe piaţă, dar, în condiţiile actuale, nici pe departe nu mai este suficientă. Întotdeauna când pe o piaţă oarecare există mai multe întreprinderi care vând sau cumpără aceeaşi marfă, între ele se va manifesta o anumită rivalitate. Această rivalitate este cu atât mai puternică, cu cât creşterea pieţei este mai lentă, cu cât numărul de concurenţi este mai mare şi cu cât diferenţele dintre aceste întreprinderi (în ceea ce priveşte mărimea, caracteristicile produsului, accesul la resurse, nivelul costurilor etc.) sunt mai mici.

Concurenţa este cel mai riscant element al mediului pentru că, în primul rând reprezintă un studiu de conjunctură spre deosebire de ciclul de producţie de exemplu, care este influenţat mai puţin de conjunctură.

Tocmai din aceste considerente am încercat prin această lucrare să realizez o scurtă analiză a acestui fenomen.

În alegerea acestei teme am fost influenţată de profilul pe care l-am absolvit: tehnician în gastronomie, dar şi de facultatea pe care mi-am ales sa o urmez, tot în domeniul acesta.

Competenţele pe care am vrut să le dobândesc prin realizarea acestei lucrări sunt:

Competenţa 1. “Analizează concurenţa pe piaţă” prin cunoştinţele referitoare la : identificarea concurenţilor existenţi pe piaţă, caracteristicile ofertei de produse/servicii, şi de a stabili punctele tari şi punctele slabe ale propriei firme.

Competenţa 2 „Analizează modalităţile de a fi competitiv în mediul de afaceri” se dobândeşte prin dezvoltarea capacităţi de a : identifica modalităţile de eficientizare a activităţii, de a analiza nevoile consumatorilor şi de a selecta cei mai buni furnizori în condiţiile date.

Competenţa 3. „Adaptează strategiile în funcţie de informaţiile deţinute în urma analizei mediului concurenţial” se dobândeşte prin dezvoltarea competenţelor de a :realiza o ofertă optimă a propriei firme şi de a o promova cât mai atractiv pe piaţă prin aplicarea strategiilor adecvate mediului concurenţial.

Unitatea de competenţă este UC9. Mediul concurenţial al afacerilor.

Capitolul I

Piaţa-locul de manifestare a concurenţei

Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă. Ea a apărut ca urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, ce s-a realizat între producător şi consumator. Această separare a determinat ca bunurile produse să ajungă de la producător la consumator prin intermediul pieţei.

Piaţa, este aşadar, o categorie economică complexă, ce reflectă totalitatea relaţiilor de vânzare-cumpărare care au loc în societate, în interacţiunea lor, în strânsă legătură cu spaţiul economic în care au loc. Piaţa este locul de întâlnire a ofertei vânzătorilor şi cererii consumatorilor, a confruntării dintre ele. Deci, pe piaţă se reflectă raporturile reale dintre producţie şi consum, prin intermediul categoriilor de cerere şi ofertă şi a categoriilor de preţ.

Participanţii la piaţă, la relaţiile pe care le reflectă sunt: producătorii in calitate de ofertanţi de factori de producţie, bunuri de consum şi servicii şi : consumatorii productivi şi individuali în calitate de cumpărători, care se opun unii altora prin urmărirea propriului interes. În acelaşi timp, putem remarca faptul că între ofertanţi şi consumatori, există o puternică legătură ce pune în evidenţă „solidaritatea funcţională” a pieţei.

Piaţa are o structură concretă, reflectată de totalitatea relaţiilor de vânzare-cumpărare, de ansamblul unităţilor ce formează aparatul economic propriu al circulaţiei mărfurilor, de interdependenţa dintre ele, de legăturile dintre acestea şi unităţile productive, de categoriile de cerere de mărfuri, ofertă şi preţ. Categoriile amintite şi în special cererea şi oferta explică dinamica pieţei, atât prin examinarea lor separată, cât şi mai ales în interdependenţa lor, în relaţiile de influenţare şi condiţionare reciprocă.

Piaţa, prin rolul pe care îl are se prezintă şi ca un mecanism de reglare a vieţii economice. În acest sens, piaţa reprezintă „mâna invizibilă” care reglează activitatea economică şi „forţa impersonală „ care acţionează dincolo de capacitatea de intervenţie a participanţilor la diviziunea muncii şi a schimbului de activităţi. Agenţii economici se străduiesc să cunoască piaţa, să o cerceteze, să sesizeze care sun pârghiile de acţiune ale acesteia pentru a o influenţa şi controla. Desigur, o asemenea imagine privind piaţa ca mecanism, s-a schimbat. Astăzi, datorită sistemului de intervenţie al marilor corporaţii şi statului, mecanismul pieţei, privit ca „mâna invizibilă”, s-a transformat în „pumnul invizibil”, care reflectă noile realităţi ale lumii contemporane.

Piaţa trebuie analizată din prisma fenomenelor şi proceselor care au loc în cadrul ei, cât şi a structurii. Astfel, pornind de la obiectul tranzacţiei de vânzare-cumpărare, distingem existenţa mai multor categorii de piaţă:

1. piaţa bunurilor şi a serviciilor;

2. piaţa factorilor de producţie, care la rândul ei este formată din;

- piaţa forţei de muncă ;

- piaţa capitalurilor şi titlurilor de valoare;

- piaţa resurselor naţionale;

- piaţa pământului;

- piaţa monetară.

Dacă avem în vedere spaţiul teritorial de desfăşurare, distingem, de asemenea mai multe categorii de piaţă: Piaţă locală, regională, naţională, internaţională, care, la rândul lor pot şi sunt segmentate după diferite criterii.

Desigur, toate aceste pieţe se întrepătrund formând un tot organic. Ele se influenţează, se determină reciproc, astfel încât evoluţia şi mutaţiile oricărei pieţe se reflectă şi afectează evoluţia şi mutaţiile în celelalte segmente de piaţă. Din această perspectivă piaţa trebuie privită ca un sistem de pieţe, cu o structură complexă care reflectă sintetic complexitatea vieţii economice precum şi multiplele legături existente.

Este firesc ca echilibrul sau dezechilibrele unei pieţe să fie analizate şi considerate nu numai din prisma mecanismelor proprii pieţei respective, a proceselor ce au loc în cadrul ei, ci şi ca efect programat a ceea ce se întâmplă pe alte pieţe la nivel local, naţional şi internaţional.

1.1.Relaţiile întreprinderii cu piaţa

Întreprinderea, indiferent de tipul , de profitul ei , este confruntată cu piaţa, respectiv intră în relaţii cu piaţa atât în calitate de cumpărător de factori de producţie, cât şi în calitate de vânzător al produselor finite obţinute sau a serviciilor pe care le prestează. Piaţa, pe lângă faptul că permite şi mijloceşte prin structura şi mişcarea ei realizarea mărfurilor scoate în evidenţă coincidenţa sau necoincidenţa între ceea ce s-a prevăzut şi produs şi ceea ce este necesar societăţii, respectiv ceea ce se vinde.

Cu alte cuvinte, piaţa oferă informaţii preţioase conducerii întreprinderii în funcţie de tendinţele ce se manifestă în cadrul ei , informaţii care vor orienta şi direcţiona producţia viitoare.

Piaţa este de fapt o componentă de bază a mediului social-economic, reflectând raporturile reale dintre, producţie şi consum prin intermediul categoriilor corelative de cerere, ofertă şi preţ.