Analiza Economico-Geografica a Rusiei

Capitolul I “Analiza geografico-economica a Federatiei Ruse”

1.1. Pozitia geografica

Rusia, oficial Federația Rusă, este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa de Est și Asia de Nord. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al numărului de locuitori. Datorita intinderi sale foarte mari in partea nordica a Eurasiei, cuprinde o varietate foarte mare de peisaje naturale,resurse si unitati religioase care fac din acestea un exemplu de diversitate geografica a teritoriului.

1.2. Populatia

Numarul populației din Rusia este de 141.927.297 după recensământul din 1 ianuarie 2010 (locul 8). Iar in 2013 populatia a crescut la 143.400.000 (locul 7), densitatea fiind de 8.4 loc/km².

1.3. Statele vecine

Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini :Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Abhazia, Georgia, Osetia de Sud, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia, Coreea de Nord, cu Japonia şi SUA (are frontieră maritimă)

Ieşire la mare: Marea Neagră, Azov, Baltică, Barents, Albă, Kara, Laptev, Bering, Ohotsk, Japoniei, Ciukotsk, Marea Siberiei de Est.

1.4. Suprafata

Suprafata este de de 17.075.200 km².

1.5. Participarea în organizatii internationale

Federaţia Rusă este stat membru în următoarele organizaţii internaţionale:

-Organizaţia Naţiunilor Unite,

-Comunitatea Statelor Independente,

-OSCE,

-Parteneriatul pentru Pace,

-FMI,

-Uniunea Rusia-Belarus.

Capitolul II „Incadrarea in tipologia statala conform criteriilor de clasificare”

2.1 Cadrul natural

Datoritã întinderi foarte mari, întâlnim o mare varietate a caracteristicilor fizico-geografice, prin care Federaţia Rusã constituie o sintezã a unei pãrţi însemnate din geografia fizicã a planetei noastre. Întinderea mare în latitudine face posibil sã întâlnim pe teritoriul ei o varitate de condiţii naturale, de la cele arctice pânã la cele caracteristice deşerturilor, iar întinderea de la vest la est oferã o inmagine elocventã a felului în care au loc modificãrile caracteristicilor fizico-geografice în longitudine.

Relieful

Relieful oferã o mare varietate de forme şi unitãţi. Cele trei trepte principale de relief sunt : munţi, podişuri, dealuri şi câmpii.

Acestea ocupã suprafeţe comparabile între ele. Structura principalã a reliefului este datã de placa tectonicã eurasiaticã, foarte întinsã şi puţin fragmentatã, care se aflã într-o relativã stabilitate faţã de alte plãci tectonice situate în paretea de sud şi est.

Ea este alcãtuitã din mai multe structuri geologice majore, de la nuclee continentale foarte vechi la podişuri întinse şi netede, zone depresionare şi suprafeţe de câmpi de acumulare, de întinderi considerabile.

Relieful teritoriului Federaţiei Ruse este completat cu numeroase forme situate la contactul dintre uscat şi apã, cum ar fi : estuare, delte, platforme continentale, peninsule, insule şi strâmtori.

În partea de vest a Federaţiei Ruse se află o întinsă câmpie denumită Câmpia Europei de Est, care are aspectul unei depresiuni alungite, cuprinse între Oceanul Artic, în nord, şi zona Mãrii Caspice, în sud. Aceastã câmpie are altitudini coborâte pe întinderi foarte mari şi se remarcã printr-o netezime surprinzãtoare a reliefului. Este stãbãtutã spre nord de râuri care se varsã în Oceanul Artic (Dvina şi Peciora), iar în partea de sud de bazinul hidrogafic al fluviului Volga.

În partea de nord câmpia Europei de Est cunoscutã în trecut sub denumirea de Câmpia Rusã are un relief în care se recunoaşte acţiunea gheţarilor prin acumulãrile mari de sedimente glaciare.

În centrul pãrţii europene a Federaţiei Ruse existã douã regiuni mai înalte(350m), cu aspecte şi structurã geologicã asemãnãtoare regiunilor de podiş :

-Podişul Valdai

- Podişul Central Rus

-Podişul Volgãi

Acestea reprezintã subdiviziuni ale Câmpiei Europei de Est, unitatea principalã a teritoriului situat pânã la Ural.

Spre Marea Caspicã se diferenţiazã o unitate de relief situatã sub nivelul mãrii denumitã Câmpia Prevaspicã.

Munţii Ural altitudinile sunt mici de 2000m maxim 1895m şi cele mai mari întinderi sunt în medie de 1000-1200 m. Acest lanţ muntos are un aspect erodat şi este format din structuri vechi.

Datoritã altitudinilor reduse, nu influenţeazã pãtrunderea maselor de aer rece din nord. Uralii sunt cunoscuţi prin bogãţiea şi varietatea resurselor naturale,îndeosebi minereuri feroase şi neferoase.

Câmpia Siberiei de vest este cuprinsă între Munţii Ural şi fluviul Enisei,fiind străbătută de bayinul fluviului Obi şi reprezentând o largă deschidere spre Oceanul Artic.Altitudinile sunt, pe întinderi mari,foarte coborîte.Avînd un aspect depresionar,favorizează acumularea apelor şi formarea unor întinderi mari de mlaştini.Este a doua regiune a globului în privinţa resurselor de petrol şi gaze naturale.

Podişul Siberiei Centrale este cuprins între fluviile Enisei şi Lena şi are altitudini sub 2000 m.

La est de fluviul Lena, se întind lanţuri muntoase paralele:

-Munţii Verhoiansk

-Muntii Cerski

-Munţii Kolîma