Analiza evoluției indicatorilor macroeconomici ai României după 1990 - tendințe, consecințe, context, cauzalități, perspective

ARGUMENT

Produsul intern brut este calculat de toate ţările şi el reprezintă, sub formă sintetizată, evoluţia cantitativă şi calitativă, înregistrată de o ţară, într-o perioadă de timp dată. Dacă am compara acest indicator obţinut de ţara noastră în ultimii ani cu cel realizat de ţările europene, situaţia ar fi clar negativă, ţara noastră situându-se pe unul dintre ultimele locuri, o explicaţie găsindu-se prin decalajul existent în nivelul de dezvoltare social-economică. Situaţia nu este însă diferită nici în cazul în care comparăm nivelul PIB realizat de România cu acelaşi indicator obţinut de anumite ţări din centrul şi estul Europei, care au păşit pe drumul tranziţiei o dată cu ţara noastră. Cauzele care au dus la această scădere perpetuă a PIB în ţara noastră rezidă în programul de restructurare în cadrul programului de reformă. Din acest punct de vedere este clar că industria şi-a adus o contribuţie din ce în ce mai mică la realizarea PIB, ca de altfel şi transporturile sau construcţiile.

Analiza evoluţiei social-economice din ţara noastră nu se poate efectua, aşadar, decât pe baza studiului unor date care să acopere şi să evidenţieze, la nivel macroeconomic, stadiul de dezvoltare a ţării. Trebuie să ţinem cont, în această analiză, şi de unele elemente absolut necesare în caracterizarea fluctuaţiilor cunoscute de Produsul Intern Brut al României în perioada urmărită. Prin urmare, este necesară cunoaşterea şi înţelegerea PIB-ului nominal, forma uzuală de comparaţie a produsului intern al ţărilor sau regiunilor. Acesta redă suma valorii adăugate interne în preţurile actuale ale pieţei. Dezavantajul ar fi acela că, prin modificări ale valorii banilor, PIB poate fi "falsificat". Totodată, trebuie subliniat şi faptul că deflatorul PIB este o componentă importantă, fiind, în fapt, un procent obţinut din PIB-ul nominal si cel real. Deflatorul PIB se foloseşte, de exemplu, pentru a descoperi proporţia de dezvoltare economică influenţată de inflaţie într-o perioadă anume de timp.

În cele ce urmează, se are în vedere analiza individuală a evoluţiei Produsului Intern Brut, analiză care este de natură să evidenţieze situaţia macroeconomică precară pe care o parcurge ţara noastră. Lucrarea de faţă îşi propune, aşadar, o prezentare complexă a situaţiei PIB-ului în contextul României de după 1989, conturarea unor posibile cauze de scădere sau creştere a acestuia, precum şi interpretarea unor consecinţe ale variaţiilor indicatorului macroeconomic în cauză.

CAPITOLUL I. SCURTĂ INTRODUCERE TEORETICĂ

Economia naţională este ansamblul activităţilor economice şi sociale, private în unitatea şi interdependenţele lor, care se desfăşoară în cadrul naţional statal, istoriceşte constituit. Economia naţională reprezintă, aşadar, o formă specifică a diviziunii muncii în interiorul unei naţiuni, al unei ţări. În structura economiei naţionale, industria ocupă un loc important, fiind sursa principală de realizare a PIB şi a venitului naţional.

Analiza fenomenelor şi proceselor care au loc în cadrul unei economii naţionale constituie obiectul de studiu al macroeconomiei. Aceasta din urmă este parte a economiei care constă în procesele şi fenomenele care rezultă din corelarea activităţilor economice la nivelul economiei naţionale. Macroeconomia se ocupă, prin urmare, cu studiul unor mărimi agregate, cum ar fi consumul final al populaţiei, formarea naţională de capital, economisirea naţională, cererea agregată, oferta agregată şi altele.

Activităţile economice ce se desfăşoară în cadrul unei economii naţionale se concretizează într-o gamă variată de bunuri şi servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici. Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor şi proceselor economice în anumite condiţii de spaţiu şi timp. El permite evidenţierea acestor fenomene şi procese sub aspect cantitativ, structural şi calitativ, ca şi interdependenţele dintre anumite subsisteme ale economiei naţionale. În funcţie de nivelul pentru care se calculează aceşti indicatori, pot exista indicatori micro şi macroeconomici; dacă primii măsoară rezultatele la nivelul agentului economic individual, cei din urmă exprimă performanţa la nivelul ansamblului economiei naţionale. Punctul de plecare în determinarea indicatorilor macroeconomici îl reprezintă cei microeconomici. Principalii indicatori macroeconomici sunt, aşadar: produsul intern, produsul naţional, venitul naţional, venitul disponobil, venitul personal al populaţiei. Totodată, trebuie precizat faptul că indicatorul macroeconomic de rezultate, produsul intern, exprimă producţia finală de bunuri economice, ţinând seama de criteriul “intern”, în expresie “brută” şi “netă”.

În ceea ce priveşte rezultatele macroeconomice, pentru măsurarea producţiei finale realizate de o naţiune în Sistemul Conturilor Naţionale se utilizează în principal doi indicatori: PIB şi PNB.

În funcţie de metoda care stă la baza determinării sale, PIB poate fi definit sub trei forme:

a) Determinarea Produsului Intern Brut prin metoda producţiei:

În acest caz, PIB reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor destinate consumului final, realizate în interiorul unei ţări, într-o perioadă determinată şi excluzând consumul intermediar. Includerea consumului intermediar în PIB ar echivala cu o dublă înregistrare şi i-ar mări artificial valoarea.

b) Determinarea PIB prin metoda cheltuielilor (utilizării):

Din perspectiva cheltuielilor, PIB reprezintă suma următoarelor categorii de cheltuieli: cheltuieli de consum ale populaţiei, investiţii brute, cheltuielile administraţiilor publice şi private şi exportul net.