Analiza evoluției sistemului public de pensii din România, în perioada postdecembristă

Introducere

România are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele 4 ţări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.

După 1989, România s-a confruntat cu un dezechilibru în creştere între resursele disponibile şi cele necesare pentru asigurarea beneficiilor. Acest dezechilibru a avut ca principale cauze: scăderea activităţii economice şi creşterea şomajului, ce au dus la reducerea numărului de contributori, creşterea ratei de dependenţă prin amplificarea numărului de pensionari ca urmare a pensionarii anticipate realizate în primii ani după 1990, ineficienţa parţială a sistemelor de colectare a contribuţiilor, alături de creşterea evaziunii fiscale ce au avut ca efect erodarea beneficiilor de pensii.

Scurtă descriere a sistemului public de pensii

Tipuri de prestaţii:

1. Pensia pentru limita de vârstă

Pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare. Vârsta standard de pensionare creşte de la 57 la 60 de ani pentru femei şi de la 62 la 65 de ani pentru bărbaţi, gradual, începand cu anul 2001 până în anul 2014.

2. Pensia anticipată

Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

3. Pensia de urmaş

Au dreptul la pensie de urmas copiii si sotul supravietuitor, daca persoana decedata era pensionar sau indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmas:

- pana la varsta de 16 ani;

- daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani;

- pe toata durata invaliditatii de orice grad, daca aceasta s-a ivit in perioada in care se aflau in una dintre situatiile prevazute la lit. a) sau b;

De regula sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la implinirea varstei standard de pensionare, daca durata casatoriei a fost de cel putin 10 ani.

Cuantumul pensiei de urmas se stabileste prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de sustinator, aferent pensiei, in functie de numarul urmasilor indreptatiti, astfel:

- pentru un singur urmas - 50%

- pentru 2 urmasi - 75%

- pentru 3 sau mai multi urmasi - 100%

4. Pensia de invaliditate

Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza:

a. accidentelor de munca

b. bolilor profesionale si tuberculozei

c. bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca

Beneficiaza de pensie de invaliditate si:

d. asiguratii care satisfac obligatii militare

e. elevii, ucenicii si studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca datorita accidentelor sau bolilor profesionale survenite in timpul si din cauza practicii profesionale.

f. persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca si marii mutilati, ca urmare a participarii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 ori in legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, care erau cuprinsi intr-un sistem de asigurari sociale anterior datei ivirii invaliditatii din aceasta cauza