Analiza realizării impozitelor directe la DGFP Botoșani și posibilități de îmbunătățire

CUVINTE CHEIE: realizarea veniturilor, impozit direct, așezare, calcul, percepere, control bugetar, fiscalitate, cotă de impozitare, cotă unică.

REZUMAT

Impozitele directe reprezintă o parte importantă a fiscalității în orice stat, iar ponderea acestora în totalul veniturilor bugetare și în PIB-ul unei țări este fundamentală, în unele cazuri. Tocmai pentru că realizarea impozitelor directe este un proces complex, evoluțiile cotelor de impunere indirectă a determinat o realizare diferită a impozitelor directe, în raport cu nivelul acestora. Cota unică, de exemplu, a avut mulți adepți și destui împotrivitori, fiind dificil de cuantificat relația direct proporțională între trecerea la cota unică și sporirea veniturilor bugetare de natura impozitelor directe. Un complex întreg de factori determină pentru fiecare stat în parte care este cea mai bună soluție: impozite progresive sau cotă unică.

1. INTRODUCERE

Economia la nivel de stat sau internațional, de-a lungul timpului, dar, cu atât mai mult în societatea contemporană, a avut nevoie de un sistem fiscal eficient pentru ca să funcționeze corect. În cadrul acestui sistem fiscal performant, impozitele directe au ocupat un loc fundamental, pentru că au reprezentat principala metodă de realizarea a veniturilor bugetului statului, de care, direct sau indirect, se folosește orice individ.

Impozitele constituite în majoritatea statelor lumii sunt caracterizate prin diversitatea lor stabilită de deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă cât şi de conţinut. Pentru a observa mai uşor efectele diferitor categorii de impozite pe plan economic, social, politic este nevoie de clasificarea impozitelor pe baza unor criterii ştiinţifice, în concordanță cu literatura de specialitate.

Impozitele directe se stabilesc nominal şi se încasează de la persoane fizice şi juridice, în funcţie de veniturile realizate şi de valoarea bunurilor deţinute. Prin modul de aşezare a impozitelor directe se urmăreşte realizarea echităţii fiscale.

Realizarea impozitelor directe este un proces complex, care necesită implicarea de resurse și entități variate. Tocmai complexitatea acestui proces determină necesitatea perfecționării continue a realizării veniturilor bugetare sub forma impozitelor directe, în condițiile în care economia este într-o continuă schimbare, criza economică a generat modificări de cadru financiar iar fiscalitatea se adaptează contextului economic prezent.

2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU (LITERATURE REVIEW)

Impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor și averii (Văcărel Iulian, 2003) . Mai mult decât atât, în accepţiunea curentă, prin impozit se înţelege acel mijloc de prelevare silită la bugetul de stat sau la bugetele locale, cu titlu nerambursabil, a unei părţi din venitul naţional (Dicționar Enciclopedic Român, 1964) .

Pe de altă parte, în opinia autorilor Cătinianu F., Şeulean V., Donath L. (1997), impozitul este o prelevare pecuniară, în virtutea autorităţii statului de la particulari, cu titlul definitiv şi fără contraprestaţie imediată şi directă, pentru acoperirea cheltuielilor .

Pentru realizarea veniturilor de care are nevoie, statul apelează şi la impozitele directe. Impozitele directe, în opinia autorilor Mureşan Doina (2010) și Popeangă Gabriel (2008) se stabilesc nominal şi se încasează de la persoane fizice şi juridice, în funcţie de veniturile realizate şi de valoarea bunurilor deţinute. O altă opinie, a autorului Stratulat Oleg (2004) , impozitele directe reprezintă cadrul conexiunilor financiare prin care se atrage o parte din posesiuni la bugetul statului. Unii comentatori au susținut că un impozit direct este acel tip de impozit care nu poate fi schimbat de către contribuabil către o altă persoană, în timp ce un impozit indirect poate fi transmis . În același timp, de obicei, în dezbaterile literaturii de specialitate, conceptul de impozit direct este, de obicei, folosit ca un sinonim pentru “impozit intern” (Calvin H. Johnson , 2012) .

Un impozit direct se va referi la orice taxă care este atât impusă cât și colectată de la un anumit grup de persoane sau organizații. Un exemplu de impozitare directă ar fi impozitul pe profit, care este colectat de la cei care caștigă de fapt venitul lor (http://www.investorguide.com/) .

Impozitele directe se pot clasifica, după criteriile care stau la baza așezării lor în impozite reale si personale (Văcărel I., Bercea F., Stolojan T., 1992). Potrivit lui Onicioiu Ionica (2010), impozitele reale se aşează asupra obiectelor materiale, fără să ţină seama de situaţia personală a subiectului, în timp ce impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, fiind numite impozite subiective. Pe de altă parte, în opinia economiștilor Clocotici D., Gheorghiu Gh. (1996) , impozitele reale – directe – sunt de tip personal, nominativ, având cuantum şi termen de plată prestabilit.

Principalele impozite directe care sunt percepute de către stat sunt: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice. Aceste impozite alimentează bugetul de stat.

La realizarea impozitelor directe contribuie anumite elemente tehnice componente ale impozitului indirect, potrivit autorului Văcărel Iulian (2003) (denumirea venitului bugetar; subiectul impozitului sau contribuabilul; suportatorul impozitului; obiectul impozitului; sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscală; termenul de plată). Mai mult decât atât, există și anumite principii care fac din realizarea impozitului indirect un proces eficient, în opinia lui Matei Gh. (1998) : principii de echitate fiscală, principii social-politice, principii de politică financiară, principii de politică economică.