Analiza Sistemului Monetar al Republicii Moldova și a Sistemului Monetar al UE

Introducere

Sistemul monetar poate fi definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv. De asemeanea putem găsi şi următoarea definiţie că sistemul monetar reprezintă „totalitatea instrumentelor şi tehnicilor, precum şi un complex de instituţii şi modalităţi care permit reglementarea circulaţiei monetare dintr-o ţară, prin intermediul unui ansamblu de norme juridice care sunt adoptate de autoritatea publică”.

Odată cu consolidarea statelor, acestea şi-au asumat anumite atribuţii monetare, şi anume de a crea moneda, de a defini unitatea monetară, precum şi de a stabili paritatea metalică. Politica monetară a statului, determinată de condiţiile generale de dezvoltare ale acestuia, impune existenţa unui sistem monetar unic, ce are ca rol de a asigura stabilitatea şi elasticitatea sistemelor monetare. Aşa dar, sistemele monetare au trăsături comune, generale, dar se individualizează în funcţie de specificul naţional şi al perioadei.

În funcţie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut indentifica, de-a lungul evoluţiei lor următoarele tipuri: sisteme metaliste şi sisteme nemetaliste.

Sistemele monetare metaliste au la bază metalul monetar, în funcţie de care se poate realiza distincţia între bimetalism şi monometalism.

Conform academicianului Costin Kiriţescu, bimetalismul reprezintă „o bază a sistemelor monetare în cadrul căreia două metale, aurul şi argintul, servesc ca echivalent general şi ca mijloc de circulaţie”. Bimetalismul a fost introdus în speranţa că ar putea asigura mai bine, decît monometalismul argint (cel mai vechi etalon metalic), stabilitatea monedei prin procese compensatoare. În cadrul acestui sistem baterea monedelor etalon pentru ambele metale era liberă, circulaţia lor fiind paralelă şi simultană.

Caracteristic sistemelor monetare actuale îl reprezintă etalonul bazat pe puterea de cumpărare. Afirmarea puterii de cumpărare, în calitate de etalon monetar, rezultă din contribuţia diferită a bunurilor şi serviciilor, în cadrul unei economii naţionale sub formă de corespondent al monedelor aflate în circulaţie. Dimensionarea acestui etalon este posibil de atins prin determinarea puterii de cumpărare a monedelor , pe baza indicilor de preţ, şi mai apoi a cursurilor de schimb între monedele naţionale ale diverselor ţări.

Comparativ cu bimetalismul, în cadrul monometalismului, rolul de metal monetar este îndeplinit fie de aur, fie de argint. Astfel, monometalismul poate fi definit ca un sistem bănesc, care prevede că un singur metal (aurul sau argintul) poate servi ca echivalent general şi drept bază a circulaţiei băneşti, iar monedele şi semnele valorice aflate în circulaţie sunt convertibile în aur sau argint. În cadrul acestui sistem, conţinut de aur sau argint al fiecărei unităţi monetare era stabilit prin lege fiind precizată cantitatea de metal monetizat.

Atunci cînd etalonul monetar a fost reprezentat de argint, sistemul a fost denumit „silver standard”, iar în cazul folosirii aurului ca metal monetar denumirea sistemului a fost „gold standard”, acesta fiind cel mai răspîndit sistem monometalist. De asemenea au existat încercări de a folosi platina ca bază a sistemului monetar, dar datorită rarităţii şi a valorii ridicate, s-a renunţat la acest metal.

Sistemul Monetar European a fost lansat în 13 martie 1979, ca succesor al „şarpelui monetar”, fiind conceput într-un moment în care Europa cunoştea o mare instabilitate, ceea ce a condus autorităţile monetare europene spre căutarea unei „zone de stabilitate monetară”. Consiliul European de la Copenhaga, din 7-8 aprilie 1978, şi cel de la Breme din 6-7 iulie, acelaşi an, au tras liniile noului sistem. Acestea au fost adoptate de Consiliul European de la Bruxelles, în decembrie 1978, iar punerea în aplicare a fost decisă la 13 martie 1979. La sistem au aderat Franţa, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg şi apoi Anglia.

Principiile de bază ale noului sistem au fost următoarele:

1. cursuri de schimb fixe, dar ajustabile la perioade relativ lungi; aceste cursuri se stabilesc prin definirea şi respectarea unui „curs pivot” al fiecărei monede participante faţă de etalonul comun reprezentat de ECU;

2. repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenţie şi de ajustare care revin diverselor ţări participante;

3. solidaritatea ţărilor membre, realizată, în principal, prin crearea unei rezerve valutare comune şi prin credite reciproc acordate în caz de dificultăţi în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea intervenţiilor.

Aceste principii s-au concretizat în următoarele caracteristici tehnice ale SME:

• apariţia ECU şi rolul central pe care acesta l-a jucat în sistem;

• existenţa unui indicator de divergenţă care declanşează intervenţiile băncilor centrale pe piaţă;

• instituţionalizarea şi perfecţionarea sprijinului destinat intervenţiei pe piaţă pentru menţinerea cursului în limitele prestabilite.

Banca Naţională a Moldovei a fost înfiinţată în anul 1991 prin decretul preşedintelui Republicii Moldova din 4 iunie 1991 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" conform căreia Banca Republicană din Moldova a Băncii de Stat a URSS a fost reorganizată în Banca Naţională a Moldovei. La 11 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională de stat a Moldovei, iar la 12 iunie 1991 Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară. Astfel, aceste acte legislative au pus fundamentul sistemului bancar din Moldova.

Atribuţiile de bază ale B.N.M. sunt:

1. stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;

2. activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;

3. autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;

4. supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare;

5. emisiunea monedei naţionale;

6. stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al monedei naţionale;

7. gestionarea rezervelor valutare ale statului;

8. întocmirea balanţei de plăţi a statului;

9. reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a.