Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

I Noţiunea de cheltuială publică

Obiectivele finanţate de către gurvernul unui stat se referă atât la sfera materială, cât şi la cea nematerială Prin efectuarea cheltuielilor publice, statele contemporane îşi îndeplinesc o serie de funcţii interne şi externe

Cheltuielile publice reprezintă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia

Acestea constau în plăţi efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: acţiuni socio-culturale, servicii publice generale, întreţinerea armatei şi a domeniului militar, securitatea socială, acţiuni economice, ordinea publică internă etc

Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socio-culturală se referă la domenii precum: învăţământ, sănătate, acţiuni dedicate tineretului, cultură şi sport, protecţie socială sau securitate

În România, cheltuielile publice socio-culturale cuprind, de obicei, următoarele arii de acţiune:

- sănătate;

- învăţământ;

- religia, cultura şi tineretul;

- asistenţa socială (pensii, alocaţii, indemnizaţii, ajutoare);

- ajutorul de şomaj;

- pensii suplimentare;

- alte cheltuieli publice socio-culturale;

În ceea ce priveşte resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale, acestea pot fi de natură internă sau externă, publică sau privată, aşa după cum urmează:

- fonduri bugetare (ale statului, regiunilor sau provinciilor);

- fonduri proprii ale întreprindelor publice/private (pentru finanţarea cursurilor de formare şi perfecţionare profesională);

- cotizaţii ale diferitelor persoane fizice/juridice (fondul asigurărilor sociale, fondul asigurărilor sociale de sănătate, fondul asigurărilor pentru şomaj etc );

- veniturile instituţiilor social-culturale din activităţi specific (spectacole, evenimente social – culturale etc );

- veniturile populaţiei (impozite, taxe, contribuţii, accize);

- fondurile organizaţiilor fără scop lucrativ (instituţii de caritate, O N G-uri etc );

- finanţări externe rambursabile şi nerambursabile, oferite de organizaţii ca: UNICEF, UNESCO, Banca Mondială etc

Cheluielile publice constau în indicatori care se aprobă prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprimă limita maximă aprobată a nivelului de finanţare a diferitelor nevoi cu specific colectiv

Conceptul de cheltuială publică poate fi definit atât din punct de vedere juridic, cât şi economic

Din punct de vedere juridic, cheltuiala publică exprimă o plată legată de funcţionarea instituţiilor publice şi, în general, de înfăptuirea activităţilor cu caracter public, inclusiv a firmelor cu capital de stat Astfel, cheltuielile publice se realizează printr-un complex de organe şi entităţi publice, cu competenţe în avizarea şi efectuarea operaţiunilor de plăţi pe seama resurselor financiare publice, respectiv în cheltuirea banilor publici, normelor legale

Din punct de vedere economic , cheltuiala publică se referă la procesele economice de repartiţie a PIB, concretizate prin alocarea şi utilizarea resurselor financiare, pentru realizarea de acţiuni considerate de interes public, la nivel naţional sau al colectivităţilor locale etc Astfel, aceasta reprezintă o anumită categorie de procese şi relaţii economice care se manifestă între autorităţile de stat, pe de o parte şi persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu prilejul alocării pe destinaţii şi utilizării resurselor băneşti administrate de către aceste autorităţi

De asemenea, cheltuiala publică poate fi definită atât conform concepţiei clasice, cât şi a celei moderne