Analiza veniturilor și cheltuielilor bugetare de stat

INTRODUCERE

Instituirea sistemelor bugetare este rezultatul eforturilor depuse, în mod deosebit de burghezia aflată în ascensiune, pentru a se realiza o anumită ordine în domeniul finanţelor publice. Parlamentele au fost chemate periodic pentru a se pronunţa în legătură cu volumul şi destinaţia resurselor financiare ale statului, resurse care au fost înscrise într-un document numit bugetul de stat.

Etimologic, cuvântul buget provine din latinescul “budge” care înseamnă sac sau pungă de bani. Cuvântul a circulat în evul mediu, în Franţa, sub forma “bouge” şi “bougette” iar, în Anglia, sub forma “budget”, semnificând săculeţul sau punga în care, de obicei, erau aduse la Parlament documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile statului. Un asemenea document a fost întocmit pentru prima oară în Anglia, la începutul secolului al XIII-lea, mai exact în anul 1215. În Europa, termenul de buget a fost utilizat, oficial, la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1806, în Franţa. În ţările române, cuvântul “buget” apare în Regulamentele Organice, care definesc sensul termenului “biudje” prin “închipuirea cheltuielilor anului viitor”. Ulterior, noţiunea de “buget” a evoluat continuu. Motivaţia politică a elaborării sale a fost completată cu cea financiară (evitarea risipei). S-au stabilit, în timp, reguli precise (unitatea, universalitatea, anualitatea, specializarea creditelor, neafectarea veniturilor) inspirate de ideea de a realiza o gestiune eficientă a veniturilor statului şi de a înfăptui echilibrul bugetar.

Noile concepţii în domeniul finanţelor publice au adus transformări profunde noţiunii de buget. Tendinţa actuală este de a lărgi noţiunea tradiţională de buget atât în timp (bugetul plurianual) cât şi în spaţiu (buget public naţional). În acelaşi timp, noţiunea de echilibru capătă un aspect mai general (echilibru economic) şi mai dinamic (echilibru ciclic). Această evoluţie se resimte, în mod natural, asupra procedurii de elaborare şi aprobare a bugetului, în timp ce în legătură cu execuţia şi controlul bugetului transformările sunt mai puţin spectaculoase.

Noţiunea de buget poate fi abordată din mai multe puncte de vedere: sub aspect formal, sub aspect juridic, ca instrument al politicii economice şi sociale.

Sub aspect formal, bugetul public reprezintă documentul program în care statul înscrie annual marimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor din cadrul economiei publice. Veniturile sunt grupate după caracterul lor (fiscal sau nefiscal) şi după sursa de provenienţă, în cadrul fiecărei subdiviziuni stabilindu-se nivelul încasărilor. Cheltuielile se înscriu după destinaţia pe care o capătă (pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri) şi după conţinutul lor economic (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital, etc.) stabilindu-se nivelul acestora. Pe scurt, bugetul public reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui stat.

Sub aspect juridic, bugetul public este actul prin care se prevăd şi se aprobă prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale altor entităţi de drept public.

Sub aspect economic, bugetul de stat reprezintă relaţii economice sub formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

CAPITOLUL I. BUGETUL DE STAT – PRINCIPALUL PLAN FINANCIAR LA NIVEL CENTRAL

1.1. SISTEMUL BUGETAR. TIPURI DE BUGETE

La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate, care alcătuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcţie de structura organizatorică a fiecărui stat şi diferă de la o ţară la alta.

Din punct de vedere al structurii organizatorice, întâlnim două tipuri de bugete:

- Buget de tip unitar (România, Franţa, Italia, Marea Britanie, Italia, Spania, Suedia, Olanda etc.).

- Buget de tip federal (S.U.A., Canada, Elveţia, Austria, Germania, India etc.).

Statele de tip unitar sunt organizate în unităţi administrativ-teritoriale la nivelul cărora funcţionează organe ale puterii şi administraţiei de stat locale.