Asigurări de viață - Unita

CAP. I. INTRODUCERE ÎN ASIGURÍRILE DE VIATÍ

1.1. Conceptul de asigurare, necesitatea si elementele asigurarii

Fortele distructive ale naturii, accidentele sunt pericole permanente pentru viata omului, integritatea lui corporala si bunurile detinute de acesta. De aceea inca din cele mai vechi timpuri omul a cautat prin orice mijloace sa se protejeze pe sine si propria sa agoniseala, a urmarit sa-si protejeze familia impotriva tuturor pericolelor

Pericolele la care este expus omul sunt generatoare de pagube si de aceea el trebuie sa le cunoasca pentru a se putea pune la adapost de ele si de efectele lor, pentru a putea actiona impotriva lor. Popoarele primitive au învatat sa traiasca în grupuri pentru a se putea proteja si ajuta reciproc. Daca unul dintre capii de familie era ucis, sotia si copiii erau adoptati de ceilalti membrii ai tribului pentru a-si continua viata cât mai normal. Aceasta forma de protectie primitiva a fost în realitate o metodaa foarte timpurie de împartire a pericolului, a riscului, deci de asigurare.

Unele pericole la care sunt expusi oamenii si bunurile lor sunt generate de fenomene ale naturii sau de actiunea distructiva a unora dintre semeni. Dezvoltarea stiintei si tehnicii poate în anumite împrejurari sa provoace accidente care sa avarieze sau sa distruga bunuri materiale, sa afecteze capacitatea de munca sau chair viata oamenilor. Evenimentele inerente vietii cum ar fi decesul, imbolnavirea, accidentele sau somajul sunt de asemenea evenimente pentru urmarile carora oamenii au cautat forme de protectie cât mai adecvate si eficiente.

Pentru combaterea evenimentelor aleatorii, generatoare de pagube, întâlnite sub denumirea de riscuri, omul are la îndemâna mai multe posibilitati :

- evitarea sau prevenirea riscului – consta în luarea de masuri capabile sa faca imposibila producerea unui anumit risc;

- creearea de rezerve in vederea acoperirii eventualelor pagube pe seama resurselor proprii (fonduri descentralizate );

- trecerea riscului asupra altei persoane – se poate realiza în conditiile în care perosana fizica sau juridica este amenintata de un risc oarecare si consimte sa plateasca o suma de bani altei persoane, aceasta angajându-se sa suporte paguba, respectiv sa plateasca suma asigurata la aparitia riscului asigurat. Aceasta metoda de combatere a riscului se aplica prin constituirea unui fond comun, prin intermediul unei organizatii specializate : asiguratorii.

Fiecare om este constient ca oricat de multa grija am avea in evitarea problemelor cauzatoare de accidente sau in.protejarea sanatatii si vietii noastre nu putem fi niciodata siguri de evitarea riscurilor ce ne ameninta vita sau integritatea corporala. DacÎ, de exemplu, riscul în cauzÎ este al unei anumite persoane, pierderea suferitÎ într-o astfel de situatie va fi imposibil de evaluat, sentimental vorbind, pentru familie ; totusi pierdera financiarÎ poate fi redusÎ sau chiar eliminatÎ prin aderarea la un produs de asigurare de viatÎ.

Asiguratorii au existat inca din cele mai vechi timpuri sub forma unor agenti economicicare au cautat au cÎutat sÎ descopere si sÎ aplice diferite mijloace de protectie împotriva evenimentelor generatoare de pagube la care erau expusi prin activitatea lor de productie si comercializarea, precum si protectia propriei persoane. Aceste mijloace menite sÎ asigure protectia împotriva unor evenimente generate independent de vointa persoanei expuse riscului se bazeazÎ pe prevenire, asistentÎ si prevedere

O definitie de dictionar spune ca asigurarea reprezinta: “un mijloc de asistenta cu caracter social sau comercial ce prevede compensarea financiara pentru efectele negative ale unor evenimente, platile fiind facute din contributiile tuturor membrilor participanti la schema respectiva ”1. Din aceasta definitie rezulta caracterul de compensare financiara a asigurarii, pierderea financiara produsa in cazul decesului asiguratului poate fi redusa sau eliminata prin cumpararea unui produs de asigurare.

Nevoia de acoperire a riscului de deces printr-o asigurare de viata apare datorita grijilor legate de : cheltuielile de înmormântare, protectia financiara a familiei sau a celor dependenti ; achitarea datoriilor (daca asigurarea apare ca o garantie pentru credite) ; alocatia de urmas; alocatia de batrânete ; econimisirea pentru eventualele datorii viitoare (studiile copiilor, zestre) ; cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicala, compensarea veniturilor în caz de boala sau invaliditate temporara; investitii. Aceste dificultati financiare au caracter permanent sau temporar. Cel mai greu de acoperit sunt cele permanente care se refera la asigurarea unor sume viagere pentru mostenitori, spre deosebire de cele temporare care acopera nevoi cum ar fi repatrierea corpului decedatului asigurat.

Pe lânga motivatiile economice mai sunt si cele psihice, cercetarile psihologice au evidentiat trei mari grupe de motivatii care stau la baza încheierii asigurarilor facultative de persoane : 1. stresul, 2. motivatiile personale, 3. conceptia despre moarte.

Asigurarea de viata poate fi privita :

-din punctul de vedere al societatii ca fiind un mod de transfer a riscului financiar legat de decesul sau piederea sanatatii unei persoane –asupra unui grup de indivizi expusi aceluiasi risc ; toti membrii acestui grup fiind obligati sa participe la constituirea unui fond printr-o cota de participaredin care ulterior la producerea riscului asigurat se vorplati sumele asigurate.

-din punctul de vedere al individului ca o întelegere prin care asiguratul consimte sa plateasca o suma de bani (prima de asigurare), in schimbul careia in cazul producerii riscului asigurat (deces sau supavetuire) acesta sau beneficiarul lui primeste o anumita suma de bani (suma asigurata).

Persoanele pot constitui obiectul asigurarii prin faptul ca asiguratorul garanteaza asiguratului plata sumei asigurate la producerea evenimentului asigurat (deces, boala, invaliditate, supravietuire). Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului de asigurare deoarece viata sau integritatea fizica a unei persoane face obiectul asigurarii dar nu poate face obiectul unui coontract civil sau comercial. Prin urmare obiectul contractului de asigurare2 consta în prestatiile reciproce la care se obliga partile, respectiv plata primei si a indemnizatiilor de asigurare.