Bursa de valori

CAPITOLUL I

Piaţa de capital în România

1.1. Concept de piaţă de capital

Despre piaţa de capital românească se poate vorbi în două registre extreme: unul cu tente apologetice (construcţia institiţională, reglementările, tehnologia), altul nihilist (capitalizare, preţuri, randamente).Este o performanţă excepţională în sine realizarea în scurt timp a infrastructurii impresionante a pieţii de capital şi e de invidiat chiar de multe ţări europene cotate superior României, privitor la construcţia economiei de piaţă.

Specialiştii consideră că din punct de vedere instituţional, piaţa română de capital este bine organizată şi structurată-avem toate instituţiile care concură la buna derulare a tranzacţiilor bursiere sau extrabursiere ca şi de reglementarea şi supravegherea acestora. Dezvoltată după modelul nord-american,Canada pentru Bursa de Valori şi SUA pentru Rasdaq, piaţa de capital românească are caracteristicile unei pieţe în curs de dezvoltare-lichiditate scăzută a tranzacţiilor, volatilitate relativ ridicată a acestora şi un volum al tranzacţiilor mic, cu fluctuaţii mari de la o şedinţă la alta.

Funcţiile pieţii de capital pe plan economic şi social sunt : finanţarea societăţilor comerciale; alocarea optimă a resurselor financiare ale societăţilor; dezvoltarea arhitecturilor şi structurilor societare şi valorificarea superioară a resurselor băneşti investite.

În plan social, piaţa de capital se poate implica în rezolvarea unor probleme ca:

- dezvoltarea infrastructurii(ceea ce implică ocuparea forţei de muncă, menţinerea unui mediu industrial viu etc.);

- administrareafondurilor destinate plăţii pensiilor(în sistemul privat);

- rezolvarea finanţării constrtucţiilor de locuinţe.

Problema fundametală pe care trebuie să o ofere rezolvată piaţa de capital utilizatorilor ei are patru componente: să se poată mobiliza bani sufucienţi (organisme de plasament, oferte şi plasamente) care să fie direcţionaţi spre domenii cu adevărat rentabile în termeni reali într-o formă specifică(lichiditate,transparenţă,egalitate, mecanisme de tip bursier) în condiţiile unui risc “administrabil” şi “supravegheabil” (fonduri de garanţie, organe de supraveghere).

Într-un cuvânt, trebuie desfundate conductele pin care pot circula banii. O ţară cu resurse financiare modeste nu-şi poate permite risipirea lor.

Banii trebuie valorificaţi integral, să fie prezenţi în mai multe locuri simultan, multiplicându-şi efectul (de exemplu un produs în care s-a investit poate funcţiona ca o garanţie a unui credit).

Pentru a se întâmpla aceste lucruri ne trebuie produse(noi, diverse) şi pieţe. Pieţele nu trebuie înţelese ca infrastructuri materiale, ci ca locul şi setul de reguli în care mai mulţi vînzători şi cumpărători tranzacţionează un produs. O aceeaşi infrastructură poate suporta mai multe tipuri de pieţe. Este ceea ce RASDAQ şi-a propus.

1.2. Bursa de valori

1.2.1. Accepţiuni

Ca instituţie specifică economiilor de piaţă, bursa poate fi definită ca o asociaţie organizată a comercianţilor, industriaşilor, agricultorilor, armatorilor , agenţilor de asigurări sociale etc., în vederea negocierii de valori publice şi private pe piaţa capitalului.

Bursele de valori sunt pieţe special organizate de către stat sau de către asociaţii particulare, în cadrul cărora se pot încheia tranzacţii cu valori mobiliare: acţiuni, obligaţiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur etc..

Negocierile în cadrul burselor se desfăşoară într-un anumit loc, în zile şi la ore fixate în cadrul programului de lucru al acestora. La burse, părţile contractante încheie operaţiunile lor prin intermediul agenţilor de schimb şi, pană la sfarşit, partenerii nu se cunosc între ei, deoarece operaţiunile se negociază pe baza ordinelor de vanzare sau cumpărare primite în acest sens. În prezent, aproape în toate statele cu economie de piaţă precum şi în marile centre comerciale funcţionează burse de însemnătate, fie locale fie internaţionale.