Ce Importă și Exportă Economia Regionala

După cum menţionează Graham Evans şi Jeffrey Newnham în Dicţionarul de Relaţii Internaţionale – regionalismul este pentru o regiune, ceea ce este naţionalismul pentru o naţiune: un complex de atitudini, loialităţi şi idei care concentrează atenţia indivizilor şi colectivităţilor de oameni asupra a ceea ce percep ei drept regiunea „lor”.

Regionalizarea este de fapt un proces de realizare a unor aranjamente comerciale cu grade diferite de integrare.

Perioada postbelică indică două valuri de integrare regională: primul declanşat o dată cu crearea Comunităţii Economice Europene în anii 1950, urmată de numeroase încercări de creare a unor zone de comerţ liber în Africa, America Latină, zona Mării Caraibelor şi Asia.

În Europa procesul de integrare s-a extins şi s-a aprofundat, trecându-se prin etape succesive de integrare economică, cum ar fi: zonă de comerţ liber, uniune vamală, piaţă comună, uniune economică şi monetară etc.

Principalele grupări regionale sunt:

NAFTA, North American Free Trade Agreement, infiintata in 1994. Membri: SUA, Canada, Mexic. Scopuri: sa stimuleze comertul liber, fluxul liber de capital si servicii, sa incurajeze cooperarea trilaterala, regionala si multilaterala. El urmareste, de asemenea, sa aboleasca, pana in 2010, cele peste 20 000 de bariere comerciale comerciale existente in regiune.

ANDEAN Community, infiintata in 1969, continuatoarea Pactului andin; are drept scop sa stabileasca conditiile pentru o piata comuna. Din 1995, statele membre au hotarat infiintarea unei Uniuni vamale. Membri: Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela,Chile.

MERCOSUR: Mercado Comun del Sur (Common Market of the South), 1991. Aranjamentul a pornit de la anumite acorduri existente intre Argentina si Brazilia cu cativa ani inainte. In 1991, aceste acorduri s-au largit, incluzand Uruguay si Paraguay. Membri asociati: Bolivia si Chile. Acordul intra cu adevarat in functiune la 1 ianuarie 1995. El urmareste sa stabilizeze democratia si sa dezvolte economiile din regiune (prin urmare, are scopuri atat politice cat si economice). Un obiectiv important al MERCOSUR este acela de a deveni un mecanism pentru „integrarea deschisa”. Are legaturi comerciale bilaterale cu Chile si Bolivia si legaturi comerciale multilaterale cu Uniunea Europeana; in acelasi timp, a avut contacte si discutii comerciale cu India si APEC. Statele membre au in proiect crearea unei South American Free Trade Area (SAFTA) impreuna cu celelalte tari latine, urmand ca, in perioada urmatoare, sa decida daca va lua parte la propunerea de creare a unui nou organism de cooperare regionala mai larga:Frea Trade Area of the Americas (FTAA)

ECOWAS (Economic Community of West African States), infiintata in 1975. Membri: Benin, Burkina Faso, Gana, Guineea, Guineea – Bissau, Coasta de Fildes, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegal, Siera Leone, Togo. Scopuri: sa edifice o piata comuna, sa promoveze cooperarea, inclusiv in domeniul exploatarii materiilor prime din zona.

SADC ( Southern African Development Community, creata in 1992). Inlocuind fosta SADCC (Southern African Development Coordination Conference), care a fost infiintata in 1980, noua Uniune vamala isi propune cooperarea si favorizarea proceselor integratoare in zona. Membri: Angola, Bostwana, Republica Democrata Congo, Lesoto, Mauritius, Mozambic; Namibia, Africa de Sud, Tanzania, Zambia, Zimbabwe.

CIS (Comunitatea Statelor Independente, infiintata in 1991). Uniune economica intre statele fostei Uniuni Sovietice, creata imediat dupa prabusirea acesteia. De mentionat ca din CSI nu fac parte statele baltice, ca Georgia a aderat mai tarziu. Scopul Comunitatii este sa incurajeze schimbul de marfuri si cooperarea in regiune. O cheie a succesului este reprezentata de potentialul energetic al Rusiei, care asigura nevoile de consum al unor tari, cum ar fi Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia. Membri: Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kirghistan, Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan.