Extras din proiect

Capitolul 1. Scurt istoric

Denumirea de „cec” a aparut în Anglia medievala. Istoricii atribuie lui Thomas Gresham meritul de a fi introdus în 1557 primul cec bancar, care la sfârsitul secolului XVII functiona ca si cec actual. Denumirea deriva din englezescul „cheque”, ca si din frantunzescul „chèque”. În perioada postbelica a avut loc o dezvoltare puternica a cecului, dar dupa 1990 fenomenul a marcat o tendinta de descrestere determinata de concurenta altor instrumente de plata mai putin costisitoare. Originea cecului se afla într-o hotarâre din 1742 a guvernului britanic de a interzice bancilor de a mai emite bilete (bancnote) platibile la vedere. În Franta s-a raspândit o data cu crearea marilor banci de depuneri în baza legii din 14 iunie 1865. Regimul juridic al cecului a fost unificat pe plan international prin Conventia de la Geneva din 19 martie 1931.

Dupa primul razboi mondial s-a încercat unificarea legislativa a diferitelor norme de drept din diferite tari de catre Comitetul Economic de pe lânga Liga Natiunilor, elaboraându-se în 1928 un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului . Aceste reglementari au ramas, însa, cu caracter orientativ, în toate tarile respectându-se conceptele si elementele de baza, regimul practic de folosire fiind determinat de legislatia specifica fiecarei tari. În tarile dezvoltate cecul are un rol important în derularea operatiunilor de plati.

În tara noastra, legea cecului dateaza din 1934. Dupa 1947, România nici nu a abrogat aceasta lege, dar nici nu a aplicat-o, folosind în schimb, în acest domeniu, norme si reglementari emise de Banca Nationala. Începând cu 1991 s-a procedat la crearea cadrului juridic pentru utilizarea acestui instrument în conditiile unie economii de piata. Drept urmare, reglementarile din 1934 au fost modificate nu atât din punct de vedere tehnic-bancar, cât mai ales din punct de vedere juridic, fapt reflectat prin Legea nr. 83 / octombrie 1994.

Capitolul 2. Concept si elemente

Cecul reprezinta un ordin scris dat de client bancii sale prin care cere acesteia sa plateasca o anumita suma, fie lui pentru retrageri de numerar, fie catre o persoana specificata de client, pentru plata unie datorii.

Cecul îndeplineste doua caracteristici si anume: acordarea financiara si achitarea la vedere.

- Acordarea financiara a cecului se face dintr-un depozit bancar sau dintr-un credit acordat de tras,tragatorului.

- Cecul platibil la vedere, astfel: daca este emis si platibil în aceeasi localitate trebuie prezentat la plata în 8 zile; cecurile emise, dar platibile în alta localitate trebuie prezentate în termen de 25 de zile; cecurile emise în tarile europene si platibile în România trebuie preuentate în 90 de zile; cecurile emise în România si platibile în alte tari vor trebui prezentate la banca în conformitate cu reglementarile tarilor respective.

Cecul pune în relatie directa trei persoane : tragatorul, trasul, beneficiarul.

Tragatorul, este cel care emite cecul. Acesta, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o banca, da un ordin neconditionat acesteia, aflata în pozitia de tras, sa plateascala prezentare o suma de bani, determinata, unie terte persoane sau însusi tragatorului aflat în pozitie de beneficiar. Totodata este persoana care dispune plata si poate fi un cumparator, beneficiaral unie prestatii sau debitor dintr-o cauza data si care prin emiterea cecului se achita de obligatia de plata.

Trasul este persoana care efectueaza plata din dispozitia tragatorului si care, de regula, este o banca. Banca elibereaza carnete de cecuri titularilor de cont în baza depozitelor constituite si alimentate din depuneri, virari de sume, credite acordate de banca.

Beneficiarul este persoana fizica sau juridica în favoarea careia se face plata, urmare a faptului ca a avut calitate de vânzator de marfuri, prestator de servicii sau creditor pentru tragator . În anumite situatii, beneficiarul poate fi chiar emitentul (tragatorul) cecului. Emiterea de cecuri fara acoperire poate fi asimilata cu infractiunea de escrocherie, în cazul în care acesta s-a facut în scopul de a produce prejudicii sau de-a împiedica a alta persoana în executarea dreptuirlor sale. În cazul unor abateri grave sau repetate asupra emitentului poate fi pronuntata o interdictie juridiciara pe mai multi ani si poate fi însotita de masuri de publicitate, fiind înregistrata ca si interdictia bancara la Banca Centrala.

În ceea ce privesc elementele cecului acestea sunt obligatorii, si cuprind urmatoarele elemente:

- Denumirea de cec: trebuie sa figureze expres în textul ordinului de a plati, dat bancii de tragator prin intermediul lui;

- Ordinul neconditionat de plata a sumei înscrisa în cec: Se utilizeaza formula „platiti în schimbul acestui cec...”. Ordinul trebuie sa fie clar, precis si neconditionat si sa se refere la plata unie sume de bani, mentionându-se si unitatea monetara în care se exprima.

- Numele trasului, respectiv denumirea bancii platitoare.

- Locul de plata pentru ca beneficiarul sa stie unde sa se prezinte pentru încasarea sumei înscrise pe cec. În cazul neachitarii cecului, beneficiarul va îndeplini, în locul indicat ca loc al platii, formalitatile cerute de lege pentru pastrarea drepturilor sale.