Centre Financiare și Paradisuri Fiscale

1. Centrele financiare internaţionale – caracteristici

Centrele financiare internaţionale joacă un rol deosebit de important în economia ţării în care sunt localizate. Centrele reunesc competenţele financiare, specialişti ce intervin pe pieţele eurodevizelor, eurocreditelor, euroobligaţiunilor, cei ce activează pe piaţa de schimb sau în domeniul proiectelor de investiţii internaţionale. Exemplul Londrei este suficient pentru a deminstra semnificaţia unui asemenea centru pentru economia ţării gazdă. În cazul Citx, două cifre relevă importanţa sectorului financiar pentru economia Marii Britanii – contribuţia la balanţa curentă de ordinul a 20 miliarde de lire sterline şi cele peste 500.000 de locuri de muncă.

Ceea ce este valabil pentru Londra este valabil şi pentru New York, Chicago, Zürich, Frankfurt, Paris şi multe altele, impactul economic al acestor centre fiind în continuă creştere. Peste tot în lume importanţa pieţelor de valori este tot mai mare, ţările în dezvoltare şi cele în tranziţie, au creat recent asemenea pieţe care, pe măsură ce reformele instituţionale şi economice progresează, atrag investitori internaţionali. O serie de articole şi studii au ajuns la o concluzie interesantă şi anume că pieţele bursiere cele mai performante nu au fost cele din SUA, Japonia sau Germania cum am fi tenteţi să credem ci pieţele financiare din Turcia, Brazilia, Indonezia, Hong Kong, Singapore, Filipine au obţinut cele mai bune rezultate în anii 1992 -1993. Aceste pieţe, create în ultimele doua decenii, au devenit tot mai active, tipurile şi volumul de titluri sunt în creştere, iar politicile macroeconomice adoptate de guvernele ţărilor în cauză sunt tot mai stabile. În acelaşi timp, cadrul legislativ devine tot mai suplu, facilitând accesul investitorilor la informaţie.

În decursul anilor, New York-ul a devenit cel mai important centru financiar internaţional, el devenind un centru financiar global. Însă pentru a –şi păstra statultul de centru financiar mondial, New York-ul trebuie să se lupte cu alte centre financiare care ameninţă să îl întreacă, cum ar fi Londra, Hong – Konh, Shanghai sau Elveţia. În Londra, începând cu anul 2006, ministrul britanic de finanţe, a încercat să crească importanţa Londrei ca centru financiar, sustinând că guvernul ar trebui să facă mai mult pentru a promova unul dintre stâlpii economiei britanice. Elveţia, la rândul ei, se pregăteşte să devină un centru financiar global. Băncile elveţiene au aprobat, în unanimitate fuziunea dintre Bursa de Valori din Zürich, principala sa Casa de clearing şi serviciile de plăţi, într-o decizie menită a raspunde dorinţei Elveţiei de a se constitui într-un centru financiar global. Fuziunea dintre Bursa de Valori dintre Zurich (SWX Group), SIS Group şi serviciile de plăţi Telekurs Group a fost aprobata de proprietarele acestor entităţi financiare - băncile Elveţiei. Noul holding se va numi Swiss Financial Market Services şi se va lansa anul viitor. Alte obiective ale acestei fuziuni sunt creşterea eficienţei şi inovaţiei precum şi întărirea competitivităţii centrului financiar al Elveţiei, Zurich-ul. Acţionariatul noului holding va corespunde structurii actuale, nimeni neavând majoritatea acţiunilor.

SWX Group dispune de serviciile a 430 de angajati si opereaza la Bursa de Valori din Zurich. SIS Group dispune de serviciile a 435 de angajati si furnizeaza servicii legate de tranzactionarea titlurilor de valori internationale, clearing, depuneri si pastrare. Telekurs Group, care are 1.700 de angajati in intreaga lume, faciliteaza platile electronice si pe card, furnizind in acelasi timp si informatii financiare internationale.

Dacă avem în vedere momentul apariţiei şi dezvoltării unui centru financiar putem distinge următoarele categorii:

- centrele financiare tradiţionale;

- centrele financiare offshore;

- pieţele de valori emergente, create în ultimii 15-20 ani, în prezent în plină expansiune.

Centrele financiare internaţionale sunt spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea prin sucursalele băncilor multinaţionale, situarea lor geografică şi dezvoltarea tehnologiei moderne în domeniul telecomunicaţiilor putând asigura efectuarea continuă a tranzacţiilor, 24 ore din 24.

Dicţionarul comercial defineşte centrele financiare internaţionale ca fiind acel „complex de bănci, societăţi de asigurări, case de schimb valutar, întreprinderi pentru comercializarea aurului şi altor metale preţioase, etc., care activează în aceeaşi zonă sau oraş, şi care întreţin relaţii cu instituţii corespondente din străinătate în materie de decontări internaţionale, schimb valutar internaţional, acordări şi primiri de credite la scară internaţională, operaţiuni de arbitraj” .

Teoretic vorbind, orice centru financiar naţional, dat fiind un anumit grad de dezvoltare, ar putea funcţiona ca şi centru financiar internaţional. Dar în practică, este larg acceptată ideea că un centru financiar poate căpăta dimensiunea internaţională numai dacă îndeplineşte anumite condiţii:

1. stabilitate politică;

2. intervenţia guvernului să fie minimă;

3. infrastructură legală dezvoltată;