Concepția termodinamică privind evoluția sistemelor și funcționarea departe de echilibru a sistemelor complexe din economie

CIBERNETICA

Cibernetica se ocupă de modul în care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea; tot cibernetica se interesează de modul în care sistemele se modifică sau permit modificări pentru a-şi optimiza acţiunile.

O altă definiţie, cu un conţinut filozofic mai profund, a fost sugerată în 1958 de Louis Couffignal, unul dintre pionierii ciberneticii din anii 1930, care considera cibernetica drept „arta de a realiza eficienţa acţiunii”.

Cibernetica se ocupă cu studiul sistemelor.

Sistemele adaptative complexe reprezinta stiinta sistemelor complexe care se auto-transforma pentru a se adapta intr-un mediu schimbator.

Omar Am expune 4 CARACTERISTICI ALE UNUI SISTEM COMPLEX:

1.Un sistem complex nu este intreg alcatuit din parti, ci un intreg alcatuit din alti intregi.

2.Componentele sistemului interactioneaza local: nici o componenta nu reactioneaza direct cu toate celelalte, ci numai cu cele invecinate.

3.Comportamentul global este independent de structura interna a componentelor.

4.Comportamentul global al sistemului este bine definit.

TEORIA SISTEMELOR DEPARTE-DE-ECHILIBRU

Se ocupa cu studiul proceselor si sistemelor auto-organizatoare dintr-o perspectiva termodinamica. Sistemele auto-organizatoare sunt denumite STRUCTURI DISIPATIVE si ele au tendinta de a se opune, prin modificari de structura sau prin schimbul informational cu mediul, efectelor pe care le are cresterea entropiei.

In TEORIA STRUCTURILOR DISIPATIVE Ilya Prigogine (anii ’60) afirma ca pentru sistemele dinamice, complexe, dezechilibrul reprezinta conditia necesara pentru dezvoltarea (cresterea sistemului) – sisteme departe de echilibru, notiunea departe de echilibru fiind echivalenta neliniaritatii. Structurile disipative imprastie energie proprie pentru a se re-crea in noi forme de organizare si confruntate cu amplificarea nivelului de zgomot, dezordinii, aceste sisteme poseda proprietati innascute de a se reconfigura astfel incat sa poata exploata noile informatii. Astfel, sistemele deschise schimbă energie, materie sau informaţie cu mediile lor şi care atunci când sunt împinse ,,departe–de–echilibru” creează noi structuri si o noua ordine.

Termodinamica dezechilibrului explica aceste notiuni., un rol important avandu-l diversele interpretari date celei de-a doua legi a termodinamicii.

TERMODINAMICA

Sistemele complexe, cu înaltul lor grad de organizare, păreau, la inceputul secolului XX, a sfida legile fizicii, mai exact principiul al II-lea al termodinamicii, conform căruia universul evoluează în sensul creşterii entropiei.

Freud scrie: "La un moment dat, acţiunea unor forţe despre care nu putem şti încă nimic a făcut ca în materia anorganică să apară proprietăţile materiei vii. S-ar putea ca acest lucru să se fi produs printr-un proces asemănător celui care, mai târziu, a făcut posibilă apariţia conştiinţei la un anumit nivel de dezvoltare a materiei vii." Pentru aceste supoziţii, Laplanche consideră viziunea cosmologică a lui Freud "eminamente contestabilă dintr-un punct de vedere energetic". După Laplanche, aceste ipoteze ar intra în contradicţie cu principiul al II-lea al termodinamicii.

Mult timp s-a scăpat din vedere faptul că principiul al II-lea, în formularea prezentată, este valabil doar pentru sistemele izolate. Aceste sisteme evoluează într-adevăr până la echilibrul termodinamic cu mediul, stare în care entropia lor este maximă.

Forţa vitală a devenit un termen desuet de îndată ce a fost posibilă o explicaţie pentru autoorganizare. Această explicaţie a fost dată de temodinamica neliniară a proceselor ireversibile. Voi prezenta în continuare, foarte pe scurt, cum se explică apariţia şi funcţionarea sistemelor cu autoorganizare şi evolutive.

Explicaţia autoorganizării sistemelor a devenit posibilă odată ce s-a constatat că entropia unui sistem deschis depinde atât de entropia produsă în procesele ireversibile care au loc în interior cât şi de variaţia entropiei datorată schimburilor cu mediul. Dacă entropia pe care sistemul o evacuează prin schimburile cu mediul este mai mare decât cea produsă în interiorul său, atunci entropia sistemului scade. În cosecinţă, autoorganizarea şi evoluţia spre ordine sunt posibile în sistemele deschise, care schimbă energie şi substanţă cu mediul.