Contractul de Navlosire

1.Cadrul general de reglementare al contractului de navlosire

În condiţiile economice actuale, un element de bază în practica comerţului şi transportului

maritim internaţional de mărfuri îl reprezintă existenţa unui cadru economic şi juridi adecvat la

nivel naţional dar mai ales la nivel mondial, care să asigure desfăşurarea corespunzătoare a relaţiilor

comerciale internaţionale precum şi dezvoltarea în perspectivă a acestora.

Activităţile comerciale şi de transport maritim internaţional de mărfuri reunesc şi pun în

competiţie o serie de sisteme şi principii de natură economică, juridică, financiară precum şi de altă

natură, uneori atât de deosebite încât punerea de acord între părţi devine foarte dificilă .

Pentru rezolvarea acestor probleme a devenit necesar apariţia unor reglementări la nivel

internaţional, pentru a face posibilă asigurarea unui trafic normal din punct de vedere economic,

juridic şi în condiţii de siguranţă maximă a circulaţiei navelor maritime pe mările şi oceanele lumii.

Conform opiniei unora dintre specialiştii în domeniu, cadrul economic şi juridic este reprezentat

de sistemele şi normele naţionale şi internaţionale, inclusiv regulile şi uzanţele locale şi portuare

care reglementează încheierea contractelor de transport maritim, stabilirea clauzelor şi

răspunderilor, modalităţile de plată ale diferitelor operaţiuni şi criteriile de stabilire a tarifelor,

taxelor, penalizărilor de orice natură; regimuri de restricţii în schimburile de mărfuri, acordarea

regimurilor preferenţiale şi aplicarea măsurilor protecţioniste, precum şi, criteriile şi modalităţile de

reglementare, tratare şi rezolvare a litigiilor dintre ţări.

Intensificarea operaţiunilor comerciale şi îndeosebi a comerţului maritim internaţional, a condus

de-a lungul timpului la diversificarea contractelor de transport maritim, acestea îmbrăcând diferite

forme, în funcţie de poziţia pe care o ocupă beneficiarul transportului faţă de navă.

“Contractul de transport maritim de mărfuri este acel contract prin care una din părţi - o

companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un port în altul pe

mare, iar cealaltă parte - navlositorul (expeditorul) – să platească preţul stabilit, definit navlu.”1

Corespunzător celor două forme de transport ( de linie şi tramp), contractul de transport maritim

de mărfuri poate fi încheiat în urmatoarele forme:

1) O primă formă este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adică pentru

transporturile executate de navele de linie.

2) O altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire ,

prin care se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o nava, părţi din ea sau o

încăpere de către navlosant. Acest contract se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu

are un itinerar fix şi un orar precis. Navele circulă în căutare de marfă şi se opresc în

1 Gheorghe Filip, Dreptul Transporturilor, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 204.

4

acele porturi unde se găsesc încărcături. În temeiul acestui contract se transportă, cu

precădere, mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea spaţiului de transport al navei, în

întregime sau în parte, părţile stabilind portul de încărcare şi cel de destinaţie.2 Se

folosesc şi nave cu destinaţie specială pentru anumite produse, cum sunt tancurile

petroliere, mineralierele, etc..

Indiferent de felul său, contractul de transport prezintă următoarele trăsături esenţiale:

- Contractul de transport este un contract bilateral ( sinalagmatic), deoarece chiar de la

încheierea lui în mod valabil, dă naştere la obligaţii reciproce şi independente în sarcina

ambelor părţi contractuale şi anume: cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc în altul

încărcătura sau o anumită persoană, iar expeditorul sau călătorul are obligaţia să

plătească preţul transportului;

- Contractul de transport este prin esenţa sa un contract cu titlu oneros , deoarece fiecare

parte contractantă urmareşte să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie, în

schimbul obligaţiei asumate. Astfel, expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către

destinatarul desemnat de el în contract iar cărăuşul vrea să primească preţul cuvenit ca

un contraechivalent al prestaţiei asumate;

- Contractul de transport este un contract comutativ , deoarece părţile cunosc întinderea

obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii contractului şi

pot aprecia valoarea acestor prestaţii reciproce ca fiind echivalente;

- În contractul de transport, în marea majoritate a cazurilor, una din părţile contractului

(cărăuşul) este un agent economic cu capital de stat;

- Contractul de transport încheiat între agenţii economici este un contract cu conţinut

economic , căruia i se vor aplica principiile generale privind regimul acestor contracte,

precum şi legislaţia de drept comun în viguare în această materie.