Contribuțiile sociale la asigurările de stat în România pentru 2011

1.Generalitati

1.1. Necesitatea si continutul economic al asigurarilor sociale

In Romania, primele forme ale asigurarilor sociale au luat fiinta catre sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, din initiativa lucratorilor din fabrici. Desi in trecut in Romania aceste asigurari au cunoscut o oarecare dezvoltare, totusi, formele concrete de ocrotire a cetatenilor si a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerintele de viata ale acestora.

Deoarece cetatenii pot sa ajunga in imposibilitatea de a mai munci, si, deci, de a-si dobandi prin munca bunurile si serviciile necesare traiului lor si a familiilor lor datorita diferitelor cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum si ca urmare a atingerii unei anumite limite de varsta, cand omul nu mai poate munci cu plenitudinea fortelor sale etc. este necesar ca statul, companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, unitatile si organizatiile cooperatiste, asociatiile, intreprinderile private, intreprinzatorii particulari etc. sa ia din timp masurile corespunzatoare pentru protectia cetatenilor, asigurandu-le veniturile necesare traiului acestora si familiilor lor.

Sub aspect financiar, asigurarile sociale participa la repartitia unei parti din produsul national brut, constituind un mijloc de control asupra formarii, repartizarii si utilizarii acestuia, cand se alimenteaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile asigurarilor sociale.

Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice banesti cu ajutorul carora in procesul repartitiei produsului national brut se formeaza, se repartizeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, etc..

Asigurarile sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a cetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de familie, care consta in acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, in perioada in care se gasesc, temporar sau definitiv, in incapacitate de munca, sau in alte cazuri cand ajutorarea este necesara.

Aplicarea in practica a politicii sociale a statului roman a contribuit la cristalizarea si la perfectionarea pe plan national a unui sistem de asigurari sociale, care cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurari sociale ce isi pastreaza individualitatea, depind unele de altele, realizandu-se astfel aspectul de totalitate si integralitate prin care sunt ocrotiti lucratorii din unitatile de stat, mixte, private, membrii cooperativelor mestesugaresti, agricultorii, avocatii, slujitorii cultelor, personalul casnic si de ingrijire a blocurilor de locatari, pensionarii si membrii lor de familie.

2.1. Sursele de constituire a fondurilor asigurarilor sociale de stat

Izvoarele de formare a fondurilor asigurarilor sociale sunt contributiile ce se platesc de catre agentii economici si salariati calculate prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondurilor de salarii in cazul angajatorilor si asupra salariilor brute in cazul angajatilor. Deci, cuantumul fondurilor asigurarilor sociale depinde, in principal , de marimea veniturilor realizate de personalul incadrat in munca, deci o crestere a veniturilor personalului determina si majorarea veniturilor asigurarilor sociale de stat.

Contribuabilii sistemelor de asigurari sociale sunt, dupa caz:

a) persoanele fizice rezidente care realizeaza venituri din desfasurarea unor activitati in baza unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevazut de lege, atat pe perioada in care desfǎsoarǎ activitate, cat si pe perioada in care beneficiazǎ de concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, precum si cele care realizeaza venituri de natura celor prevazute la art. 55 alin. (2);

b) persoanele fizice nerezidente, care realizeaza veniturile prevazute la lit. a), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care Romania este parte;

c) persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala si pentru care, potrivit art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, cu modificarile ulterioare, exista obligatia platii contributiei individuale de asigurari sociale si asigurari pentru somaj;

d) pensionarii cu venituri din pensii care depasesc 740 lei;

e) persoanele fizice si juridice, care au calitatea de angajatori, precum si entitatile asimilate angajatorului, care au calitatea de platitori de venituri din activitati dependente, atat pe perioada in care persoanele prevazute la lit. a) si b) desfasoara activitate, cat si pe perioada in care acestea beneficiazǎ de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.