Controlul propriu al activităților patrimoniale

CAPITOLUL 1. Controlul economico – financiar, parte integrantă a sistemului general de control din românia

1.1. Baza legală de desfăşurare a controlului în România

Caracteristica esenţială a economiei de piaţă este egalitatea între agenţii economici independenţi şi autonomi. Libera iniţiativă, care este motorul şi dimensiunea economiei de piaţă, acţionează în contextul generalizării treptate a relaţiilor specifice economice de piaţă între toţi agenţii economici şi se manifestă pentru satisfacerea anumitor interese economice.

Economia de piaţă funcţionează fără restricţii din partea statului. În consecinţă, fiecare agent economic este liber să cheltuiască, utilizeze, producă, economisească cât şi cum crede de cuviinţă şi urmărească propriile interese economice în contextul general al armonizării acestora cu interesele şi nevoile reale ale societăţii. Însă, piaţa nu este cu adevărat în întregime liberă. Ea se manifestă în conformitate cu scopurile, cu ţelurile de ansamblu al societăţii.

Controlul economico – financiar urmăreşte, astfel cum se arată în Normele numărul 63943/1991, să preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale şi producerea de pagube. El se exercită asupra documentelor care conţin operaţiunile de utilizare a fondurilor sau din care derivă drepturi sau obligaţii patrimoniale.

Importanţa care se acordă controlului economico – financiar rezultă şi din faptul că, prin Hotărârea Guvernului numărul 720 din 10 octombrie 1991 a fost prevăzută obligaţia pentru ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi şi primăria municipiului Bucureşti, instituţii de stat de subordonare centrală sau locală, precum şi pentru regii autonome de a emite actele administrative privind modul de organizare şi exercitare a controlului economico – financiar. Această obligaţie rezultă din prevederile articolului 2 litera a din amintita hotărâre, care contravenţionalizează neemiterea acestor acte în termen de 30 de zile de la publicarea hotărârii (Hotărârea Guvernului 720 din 10 octombrie 1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, numărul 75 din 24 aprilie 1992). Desigur, că sub acest aspect, nu putem trece cu vedere grava defecţiune săvârşită, în sensul că Hotărârea 720 a fost a probată la data de 10 octombrie 1991 şi a fost dată publicităţii abia la data de 24 aprilie 1992. Trecând peste acest fapt, obligaţia pentru emiterea actelor administrative (ordine, norme, regulamente, instrucţiuni) rămâne, iar neîndeplinirea ei constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională.

Dat fiind scopul controlului economico – financiar, operaţiunile supuse acestui control prevăzute la punctul 4 din „Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului”, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 320 din 13 mai 2003, nu pot fi efectuate fără semnătura conducătorului compartimentului financiar – contabil sau a persoanei împuternicite în mod special pentru efectuarea acestui control.

Operaţiunile ce se supun controlului economico –financiar nu pot fi aprobate şi executate înainte de efectuarea acestui control. Conducătorii compartimentelor de specialitate, precum şi celelalte persoane care întocmesc sau care participă la întocmirea documentelor pentru operaţiunile care se supun controlului economico – financiar au obligaţia să prezinte în cadrul acestui control, sub semnătură, documentele respective, răspunzând de realitatea şi exactitatea datelor şi de legalitatea operaţiunilor consemnate în acestea.

Documentele privind operaţiunile din care derivă drepturi sau obligaţii patrimoniale ce se prezintă la controlul economico – financiar trebuie să fie însoţite de actele justificative corespunzătoare şi semnate, în prealabil, de conducătorul compartimentului de specialitate respectiv.

Prin semnarea acestor documente, acest conducător îşi asumă răspunderea în legătură cu legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea şi realitatea operaţiunilor. Documentele enumerate mai sus trebuie să fie vizate, totodată, de către jurisconsult.

Persoanele care exercită controlul economico – financiar au obligaţia să refuze motivat, în scris, vizarea documentelor, dacă operaţiunile nu sunt legale, reale, exacte, necesare, economice. În situaţia în care s – a refuzat viza de control financiar, conducătorul unităţii poate dispune, în scris, pe propria răspundere, efectuarea operaţiunilor; într –o asemenea situaţie compartimentului de control financiar îi revine obligaţia să informeze în scris atât consiliul de administraţie al unităţii, cât şi Direcţia generală a controlului financiar de stat a judeţului sau a municipiului Bucureşti, după caz , în scopul luării măsurilor care se impun.

Documentele neavizate de controlul economico – financiar nu se pot evidenţia în contabilitate, ci vor fi evidenţiate separat, distinct, chiar şi în ipoteza vizării documentelor din dispoziţia conducătorului unităţii.

În domeniul economic, controlul vizează în primul rând cele trei laturi de bază a activităţilor care se desfăşoară în unităţile patrimoniale: latura tehnică (care se referă la specificul propriu – zis al activităţii); latura economică (legate de ansamblul mijloacelor antrenate în realizarea respectivei activităţi); latura financiară (care vizează procurarea resurselor, eficienţa muncii şi rezultatele obţinute). Corespunzător acestor trei laturi, vom avea un control tehnic, un control economic şi un control financiar, ale căror sarcini de bază vizează măsurarea eforturilor şi al efectelor, prevenirea dezechilibrelor şi aprecierea realistă a stărilor calitative.