Convergență și coeziune privind integrarea în Uniunea Europeană

Introducere

Modelul european are ca finalitate asigurarea demnitatii sociale a indivizilor, si pentru aceasta s-a realizat subordonarea pietei exclusiv functiei comunitare. Integrarea europeana este mai degraba rezultatul integrarii politicilor de coeziune sociala decat rezultatul integrarii pietelor. Este un joc de echilibristica intre economic si social, cu scopul de a asigura stabilitate constructiei.

Modelul european reprezinta mai mult decat o simpla redistribuire a veniturilor sau decat asigurarea unei plase de siguranta pentru toti. In plus, constituie un proces de modernizare socioeconomica in conformitate cu un model al dezvoltarii economice europene.

Parametrii definitorii ai modelului sunt sporurile de productivitate, intensificarea proceselor de inovare si cresterea competitivitatii, care recompun de o maniera durabila formulele de combinare a factorilor pentru cresterea economica, pe baza politicilor comune care urmaresc realizarea coeziunii si dezvoltarii.

Integrarea europeana este mai mult decat o integrare comerciala intrucat are ca finalitate adaptarea la standardele nucleului performant al modelului prin procesele de convergenta si coeziune economica si sociala. Finalitatea integrarii economice europene consta in realizarea unei Uniuni Europene care sa insemne mai mult decat suma mecanica a statelor care o compun, in conditiile in care actiunile acestora nu vor contraveni valorilor comunitare.

Modelul european este un model in constructie, care se sprijina pe valori care sunt insusite de marea majoritate. Acesta se raspandeste in Europa in doua directii:

- un model catre care tind tarile membre (un fel de infuzie a valorilor comunitare);

- un model care atrage din ce un ce mai multe state, prin extinderea catre estul Europei.

Modelul European de economie accepta drept componenta strategica, alaturi de cea randamentala, pe cea a transferurilor cu finalitate ori coeziunea sociala. Modelul este bivalent, economic si social, si, totodata, pluridirectional, vizand si ceea ce se afla dincolo si dincoace de piata.

O analiza pentru determinarea pasilor realizati in cadrul convergentei europene a fost realizat de Andreea Vass: Scopul acestui document este acela de a analiza caile de convergenta inadecvate ale Romaniei cu UE si de a oferi variabile explicabile pentru noi intrati in general in vederea alinierii performantelor convergentei la UE.

Literatura din domeniu

Aproximarile convergentei actuale

In evaluarea vitezei si timing-ului convergentei tarilor CEE la UE, literatura internationala extensiva foloseste nivelului PIB real/locuitor ajustat cu puterea de cumparare ca o modalitate de masurare a standardelor de viata. Empiric, doua tehnici diferite au fost folosite pentru a masura convergenta: convergenta-² (rezultatul inaltei rate a cresterii in tarile cele mai sarace comparative cu cele tarile bogate) si convergenta-Ã (descresterea in gradele de dispersie in nivelele veniturilor). Cele mai multe studii empirice asupra cresterii si convergentei in economiile in tranzitie folosesc un cadru de crestere neoclasic (acesta este fie neconditionat  considerand doua tari cu aceeasi parametrii fundamentali, tara cu un nivel mai mare al PIB/locuitor trebuie sa aiba o productivitate a capitalului mai scazuta si astfel o crestere cu rata mai mica decat tara cu un nivel al PIB/locuitor mai mic  sau conditionat  tarile carora le este permis sa difere in acesti parametrii pot converge dupa ce acestia au fost controlati). Slabiciunile acesteia sunt adresate in aproximari alternative, accentuand importanta schimbarii economice si a congruentei, si o capacitate sociala, in explicarea cresterii economice si a procesului de catching-up (Abramovitz 1993). Fostele constrangeri deriva din faptul ca fiecare tehnologie este definita de diferentele in folosirea resurselor naturale si alti factori de productie, prin diferentierea gradelor scalei economice, si prin cererile diferitelor abilitati tehnologice. (Acele tari din spatele frontierei tehnologice gasesc dificil de a recupera diferentele dintre ei si lider doar daca nu au caracteristici care sunt conforme cu tehnologia triumfatoare). Cea din urma se refera la educatie, institutii financiare, infrastructura, mediul politic si social, si toate elementele care pot favoriza sau limita abilitatea tarilor de a exploata potentialul de crestere).

Cu aceste realizari economice cheie au fost adaugate alte aproximari pentru evaluarea implicatiilor economice majore ale extinderii UE in procesul de catching-up al ascensiunii economice: (i) reforme politice, dictate de fortele competitive ale acordurilor extinderii UE si acquis-ul comunitar (Young and Wallace 2000; Funck 2002; Backe 2002); (ii) sectorul public, incluzand transferal fiscal catre noi membri ca o consecinta directa a devenirii membru UE (Breuss 2001; Kopits si Szekeli 2002; Funck 2002; Backe 2002; Richter 2003); piata muncii si politicile sociale (Barro 1991; Stehrer 1999; Sinn 2001; Boeri 2002; Ingham 2002; Sin si Ochel 2003; Landersmann si Stehrer 2004); (iii) FDI (Buch 1999; Resmini 2000; Alessandrini 2000; Altomonte si Resmini 2001; Breuss 2001; Hunya 2002; Backe 2002; Carkovic si Levine 2002; Sinn 2003; Landesmann si Stehrer 2004); (iv) efectele asupra invatamantului (Mankiw 1992; Bassanini si Scarpeta 2001; Landersmann 2003); (v) productivitatea si schimbarile structurale (Bernard si Jones 1996; Stehrer 1999; Midelfart-Knarvik 2000; etc); (vi) efectele asupra cresterii in zona monetara comuna ( Persson 2001; Rose 2000 si 2001; Micco 2003).

Principalele descoperiri sunt in general sustinute:

1. Privit ca intreg, tarile in curs de dezvoltare au avut o crestere mai rapida decat decat celelalte 15 tari europene, astfel convergenta a aparut si ar trebui sa continue dupa extindere in contextual integrarii complete (Baldwin 1997; Fischer 1998; Breuss 2001; Fidrmuc 2002; Tondl si Vuksic 2003; Kaitila 2004; Wagner si Hlouskova 2004). Aproape toate tarile CEE integrate au inregistrat puternice fluctuatii ciclice in comparative cu UE, reflectand un inalt raport investitional, astfel incat procesul de catching-up al veniturilor este posibil sa persiste. Aceasta conduce la o viziune asupra UE 25 fiind mai eterogena in ceea ce priveste cresterea economica.