Coordonate ale Politicii Fiscale în UE

Cu mai mult de 460 milioane de locuitori si un PIB de peste 11 miliarde EUR, Uniunea Europeana este un jucator economic important al lumii. Începând cu 6 membrii fondatori în 1958, Uniunea Europeana a atins un numar de 27 state membre în 2007. În 50 de ani, procesul economic si politic de integrare a fost mai mult decât impresionant.

Începând cu construirea Uniunii Vamale - o zona libera a comertului si de tarife externe comune  membrii UE au semnat in 1987 Actul Unic European. Aceasta piesa de legislatie promitea Comunitatii Europene masuri de înfiintare a unei piete interne înainte de anul 1992, prin înlaturarea barierelor tarifare si nontarifare dintre membrii. Aceasta piata unica se baza pe cea ce se numeste 4 libertati de baza: libertatea de miscare a bunurilor, serviciilor, a muncii si capitalului.

Alt pas important a fost atins în 1999 prin crearea Uniunii Economice si Monetare si introducerea în majoritatea tarilor membre a monedei unice euro. În paralel cu integrarea economica, s-au format trei institutii principale: Comisia Europeana, reprezentând interesul întregii comunitati, având rolul de Gardian al Tratatelor  prin introducerea în instanta a statelor membre care nu transpun sau transpun incorect legislatia UE în propriile legi nationale; Consiliul format din Guvernele statelor membre cu drepturi de vot (diferite pentru fiecare tara) pentru a adopta sau a respinge propunerile legislative ale UE si, în sfârsit Parlamentul European care a câstigat putere în timp reprezentând în prezent partea cu cea mai mare influenta în procesul de luare a deciziilor împreuna cu Consiliul. Urmatoarea institutie este asa numita Curtea Europeana de Justitie notabila in actiunea sa de aplicare si interpretare a legislatiei europene, precum si în lupta împotriva discriminarii.

II. Fundamentele politicii fiscale europene

Reglementarile existente

La nivelul UE politica fiscala este subordonata tratatului de înfiintare a

Comunitatii Europene, care prevede:

" eliminarea taxelor vamale între tarile membre (Art. 3) si a oricaror altor masuri cu efect similar;

" si asigurarea liberei concurente în cadrul pietei comune.

În acest sens se au în vedere în special impozitele indirecte (TVA si accizele). Impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurente pe piata, însa se recomanda membrilor încheierea de conventii de evitare a dublei impuneri internationale.

În plus, Tratatul de la Maastricht (1992) impune membrilor uniunii monetare limitarea deficitelor bugetare la 3% din PIB, membrilor neparticipanti la uniunea monetara fiindu-le recomandat sa evite deficitele substantiale.

Obiectivele politicii fiscale

Scopul realizarii pietei comune si a uniunii monetare a antrenat schimbari în ceea ce priveste fiscalitatea. Înlaturarea restrictiilor privind mobilitatea capitalului a generat teama ca baza impozabila la nivel national se poate reduce prin migratia acesteia între statele membre, datorita concurentei fiscale dintre acestea, ceea ce va afecta gradul de ocupare si capacitatea de a asigura protectia sociala.

De aici s-au conturat obiectivele politicii fiscale:

" Cel mai important obiectiv pe termen lung consta în înlaturarea diferentelor în ceea ce priveste cotele si metodele de aplicare al impozitelor indirecte. Obiectivul vizeaza TVA si accizele (Art. 93).

" În domeniul fiscalitatii directe, se urmareste în principal minimizarea posibilitatilor de evaziune si evitare a dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale între statele membre.

" Scopul avut în vedere de masurile de armonizare a politicii fiscale consta în evitarea efectelor negative ale concurentei între statele membre, în special evitarea transferului bazei fiscale prin fenomenul de migratie a firmelor aflate în cautarea regimului fiscal cel mai favorabil.