Curentul Neoclasic în Economie

Prezentare si caracteristici

Motto:”Actualele modele macroeconomice keynesieniste nu pot reprezenta un ghid demn de incredere pentru formularea politicii fiscale, monetare, etc. Nu exista nicio sansa ca o modificare majora sau minora a acestor modele sa duca la imbunatatirea semnificativa a cradului lor de siguranta.”(Robert Lucas)

Economia neoclasica se refera la o abordare generala in economie care pune accentul pe determinarea preturilor, a productiei si a distributiei veniturilor in cadrul pietelor, prin intermediul cererii si ofertei.

Conform lui G.Grellet, un economist francez « Teoria neoclasica se intemeiaza pe date de pornire si un model de comportament. Datele de pornire sunt considerate a fi exogene : este vorba despre scarile de preferinta ale agentilor economici si despre cantitatile factorilor de productie la inceputul unei perioade. Maximizarea obiectivelor agentilor , in conditiile constrangerii, din cauza datelor de pornire constituie singira regula de comportament al agentilor. Aceasta se exprima pe piata prin intermediul functiei ofertei si cererii. Functionarea pietei permite sa se stabileasca nivelul cererii, ofertei, preturilor si folosirii (factorilor de productie si fortei de munca). »

Teoriile neoclasice sunt obiectul de studiu al mai multor scoli economice, astfel ca exista mai multe pareri prvind semnificatiile acestui curent. Totusi este recunoscut ca bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) si Robbert Barro (Harvard). Ea se aseamana mult cu abordarea clasica in privinta sublinierii rolului salariilor si preturilor flexibile, dar vine si cu ceva nou, asa numitele asteptari rationale,prin care se cauta sa se dea o explicatie unor constatari de genul curbei Phillips.

BAZELE

Potrivit teoriei economice neoclasice,(1) preturile si salariile sunt flexibile si (2) oamenii se folosesc de toate informatiile disponibile.Aceste doua postulate reprezinta esenta conceptiei neoclasice despre activitatea macroeconomica.

Prima parte a acestei conceptii se apropie de ipoteza clasica a flexibilitatii preturilor si salariilor ,ceea ce inseamna pur si simplu ca ele se ajusteaza rapid pentru a echilibra cerere si oferta.

Cea de-a doua ipoteza constituie o noutate absoluta, ea fiind inspirata de progresele inregistrate in ultimii ani in domenii precum statistica si teoria comportamentului in conditii de incertitudine. Potrivit acestei ipoteze oamenii isi formeaza asteptarile pe baza celor mai bune informatii aflate la baza lor. Astfel statul nu-i poate pacali pe cetateni deoarece ei sunt bine informati si au acces la aceleasi informatii ca functionarii publici.

LEGEA PIETELOR

Suproductia este imposibila prin insasi natura sa pentru ca «oferta creaza cerere ». Argumentul este ca nu exista o deosebire semnificativa intre o economie de schimb monetar si una de schimb in natura. Oricat ar produce fabricile, muncitorii pot cumpara. Ideea a fost sustinuta chiar si in timpul Marii Crize cand o patrime din forta de munca americana a fost trimisa in somaj prin urmatorul argument :, «Somajul care exista la un moment dat este produs in totalitate de obstacole frictionale care se opun ajustarii instantanee a nivelului salariilor si pretului. »

Legea pietelor sustine ca nu pot exista perioade lungi de supraabundenta. Daca productia s-ar modifica, preturile ar scadea pentru asigurarea vanzarii productiei obtinute in conditii de ocupare maxima.