Cursul de schimb al leului și influența acestuia asupra echilibrului macroeconomic din România

1.Introducere

Complexitatea fenomenelor economice actuale si multitudinea conexiunilor dintre acestea reprezinta o provocare deosebita pentru activitatea de cercetare stiintifica. In aceste context, prezenta lucrare dezvolta o dimensiune teoretica a problematicii cursului de schimb, plasata in sfera cuprinzatoare a echilibrului macroeconomic si o alta de ordin practice, in care se dezbat aspectele concrete vizand cursul de schimb al leului si influentele exercitate asupra sistemului economiei nationale.

In conditiile globalizarii economiei mondiale, ale liberei circulatii a persoanelor, fortei de munca, banilor (capitalurilor), bunurilor si serviciilor, nimeni nu mai poate ramane in afara operatiunilor valutare. Obiectivul central al lucrarii consta tocmai in determinarea si formularea unor aprecieri privind legaturile cauzale si functionale dintre cursul de schimb al leului si celelalte variabile macroeconomice esentiale ( rata dobanzii, rata inflatiei, deficitul balanteri comerciale, deficitul bugetului de stat, rezerva valutara, importul, exportul etc.).

2.Abordarea teoretica a cursului de schimb

Conform definitiei simplificate a cursului de schimb(cursul valutar), acesta inseamna “pretul” unei monede exprimat in alta moneda, adica “pretul” la care se schimba moneda unei tari cu moneda altei tari. Cursul euro (EUR) fata de dolarul SUA ($) exprima “pretul” unui euro in dolari: cati dolari trebuie platiti pentru a cumpara un euro.

In contextual actual, in calitatea sa de “pret al preturilor”, cursul de schimb este un indicator sintetic reprezentativ al performantei economice globale. Nivelul sau reprezinta o rezultanta a vectorului competitivitatii economice a unei tari si a vectorilor intereselor promovate prin politica economica in general si prin politica monetara, in special.Cu alte cuvinte, traiectoria cursului de schimb reflecta, pe de o parte obiectivele strategice ale politicii economice in ansamblu, iar pe de alta parte masurile tactice intreprinse pentru relizarea acestora. Abordarile teoretice ale cursului de schimb au evoluat pe doua coordonate contradictorii, chiar opuse din punct de vedere principial.

Pe de o parte, cursul de schimb este privit ca un pret, mai exact pretul monedei nationale exprimat intr-o anumita valuta sau intr-un cos de valute si, in aceasta calitate, trebuie sa respecte rigorile categoriei de “piata”.

Pe de alta parte, cursul de schimb este tratat ca un instrument si, totodata, ca un obiectiv intermediar al politicii monetare, ceea ce induce actiunea, mai mult sau mai putin vizibila, a autoritatii monetare.

3. Formarea cursului de schimb

Mecanismul formarii cursului de schimb a fost explicat de faimoasa teorie a puterii de cumparare a monedei nationale. Pe scurt, teoria paritatii puterii de cumparare spune ca raportul de schimb dintre doua monede se stabileste si se schimba, intr-un sens sau altul, in functie de cantitatea de marfuri care poate fi cumparata in fiecare din tarile emitente ale acestor doua monede. Aceasta prima explicatie care a fost data modului de formare a cursului de schimb isi mai pastreaza inca valabilitatea, cu toate schimbarile care au avut loc in lumea monedei.

In prezent, cursul de schimb mai este influentat si de alti factori, dintre care: politica de emisiune, evolutia economiei si cererea si oferta de moneda nationala pe piata valutara. Aceste trei elemente au influentat evolutia cursului de schimb din Romania in felul urmator; in prima etapa el s-a modificat ca urmare a cresterii cantitatii de moneda, concomitant cu reducerea accentuata a cresterii economice; cursul a fost influentat apoi de un intens proces inflationist; a urmat apoi o usoara stopare a declinului economic si reducerea moderata a inflatiei.

4. Politica cursului de schimb in Romania

La începutul lui 2004, poziţia externă financiară a României pare a fi solidă, cu un rating de ţară satisfăcător (şi în creştere), un nivel al datoriei externe relativ redusă şi fără dificultăţi în finanţarea serviciului datoriei externe. De asemenea nivelul rezervelor valutare ale BNR se află la un nivel conform cu standardele internaţionale de siguranţă.

Un fenomen ce pare a se fi remarcat în ultima perioadă este limitare intervenţiilor BNR pe piaţa valutară permiţând astfel o anumită flexibilitate în determinarea cursului de schimb (situaţie similară cu cea din Polonia în 2001). Această tendinţă ar trebui să continue iar cursul de schimb ar trebui să fie lăsat din ce în ce mai flexibil. Mai precis, BNR trebuie să-şi limiteze intervenţiile directe pe piaţa valutară. Acestea ar trebui făcute numai în situaţii extreme cum ar fi preîntâmpinarea unor atacuri speculative sau rezolvarea unor conjuncturi în care moneda domestică se află pe o traiectorie de nesusţinut.

Aceasta nu înseamnă însă adoptarea unei atitudini de neinterferenţă completă în ceea ce priveşte valoarea internaţională a leului, ci un control al cursului de schimb ce reflectă realitatea economică consistent cu obiectivul stabilităţii preţurilor prin intervenţiile (directe sau indirecte) asupra ratei dobânzii. Flexibilitatea cursului de schimb va întări capacitatea BNR de a asigura stabilitatea preţurilor interne prin creşterea eficacităţii polticii monetare; aceasta la rândul ei ar putea fi ajutată de un control al intrării capitalurilor speculative.

După aderarea României la UE următorul pas logic este intrarea în sistemul ERM2 (până în 2009 sau mai târziu) – în vederea adoptării euro după o perioadă petrecută în acest sistem. Aceasta va readuce în prim-planul atenţiei BNR obiectivul stabilităţii ratei de schimb. Dar cele două obiective, stabilitatea ratei de schimb şi a preţurilor nu sunt inconsistente din moment ce, pe termen mediu valoarea internaţională a unei monede e stabilă dacă şi valoarea ei internă e stabilă