Decizia de investiții - studiu de caz la SC Argeșana SA Pitești

INTRODUCERE

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, ele stau la baza diversificării sau creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Nu se pot asigura sporirea capitalului fix sau circulant, suplimentarea numărului de locuri de muncă, creşterea randamentului utilajelor, sporirea productivităţii muncii etc. fără consum de resurse financiare, fără investiţii.

Investiţiile pentru dezvoltare, ca totalitate a cheltuielilor făcute pentru construirea de noi obiective, dezvoltarea sau modernizarea celor existente reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor ce conţine elemente de incertitudine (diminuarea cererii pentru produsele finite, creşterea cantităţilor de produse finite apărute pe piaţă, creşterea costurilor materiilor prime, apariţia altor produse mai performante etc.); de aceea, în cadrul strategiilor şi politicilor firmei, strategia investiţională are un loc important pentru că toate celelalte activităţi ale firmei depind de investiţii, depind de politica de investiţii adoptată.

Investiţiile constituie principala cale de promovare a progresului tehnic prin dotarea obiectivelor economice cu maşini, utilaje, dispozitive care asigură perfecţionarea proceselor tehnologice, creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime, ridicarea nivelului productivităţii muncii şi, în final, o eficienţă economică sporită. Pentru acestea, în activitatea de investiţii se cere introducerea principiului liberei concurenţe în elaborarea documentaţiilor şi contractării livrărilor de echipamente.

Principalul aspect care vizează deciziile în domeniul investiţiilor, în economia de piaţă, îl constituie necesitatea descentralizării acestora. Deciziile de investiţii trebuie să fie luate la nivelul unităţilor, adică al agenţilor economici, în funcţie de nivelul surselor de finanţare ale acestora, precum şi în funcţie de raportul cerere-ofertă la produsele respective. În acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investiţiile finanţate integral sau parţial de la buget şi rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promovează. De aceea, se prevede ca în următorii ani să se diminueze rolul statului în orientarea dezvoltării economico-sociale; se va acţiona prin intermediul unor programe elaborate în special la nivel microeconomic, care să conţină informaţii privind strategia şi orientarea capitalurilor de investiţii, să asigure orientarea sau descurajarea unor investiţii prin orientarea capitalurilor, impozite diferenţiate pe tipuri de activităţi, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau pe profit.

Programe cu caracter direcţional vor exista pentru obiectivele ce se execută din fondurile statului, pentru celelalte investiţii ele având un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiilor şi vor cuprinde un număr restrâns de indicatori.

În schimb, programele macroeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici, se vor referi la indicatori cum ar fi: volumul investiţiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor “comandă de stat”, care asigură dezvoltarea strategică a economiei naţionale. Este necesar ca programele operative să se refere, în special, la aspecte ce vizează evoluţia probabilă a cererii pieţei interne şi externe, la principalele grupe de produse şi servicii.

De asemenea, la nivelul agenţilor economici, se impune cunoaşterea cu exactitate a evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor, a cererii şi ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activităţi, a evoluţiei eficienţei economice pe fiecare produs şi pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecărei unităţi, a unor programe privind dezvoltarea şi restructurarea proprie permite cunoaşterea din timp, de către salariaţi şi acţionari, a orientărilor consiliilor de administraţie şi facilitează participarea acestora la creşterea eficienţei acţiunilor propuse.

Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie să îl capete generalizarea criteriilor de eficienţă economică în luarea deciziilor de investiţii. Pe viitor, agenţii economici vor urmări realizarea unor investiţii care au o eficienţă ridicată, care asigură un grad ridicat de competitivitate pe piaţa internă şi externă. În acest sens este oportună înfiinţarea unor colective de cercetare şi prognoză în cadrul firmelor, care să prezinte informaţii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investiţii ce urmează a se realiza – indiferent de sursa de finanţare – pentru a se crea, în acest fel, o concurenţă loială, bazată pe o bună cunoaştere a realităţii curente şi de perspectivă. Este de aşteptat ca într-o perioadă de 5-10 ani să se formeze agenţi economici puternici, capabili să-şi constituie colective de cercetare, analiză şi prognoză, care să proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp îndelungat şi grad de certitudine ridicat.

Investiţiile se caracterizează prin aceea că se înfăptuiesc în scopul creării de noi mijloace fixe, iar realizarea lor necesită timp îndelungat în principalele faze: proiectare, execuţie şi apoi atingerea parametrilor proiectaţi.