Decizii în condiții de risc

Capitolul 1. Consideraţii generale privind analiza riscului întreprinderii

Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat. Înainte de a începe orice tip de activitate se impune o identificare şi evaluare a riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil, acceptându-se doar acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea firmei. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşita, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activită-ţii desfăşurate.

În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice moment trebuie să ştii care este şi cât este riscul, şi dacă acest risc nu este mai mare decât câştigul. Modificări neprevazute în evoluţia ratei dobânzii, ale riscului de schimb sau ale preţului unui produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. De fapt, deciziile financiare implică incertitudine. Decizile financiare sunt luate în funcţie de cash-flow-urile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o componentă incertă a de-ciziilor financiare. Nu este deloc surprinzător că o funcţie importantă a sistemului financiar este alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii, preţul acţiunilor, ratele de schimb sau preţul anumitor mărfuri etc. De altfel, şi procesul de producţie este influenţat de o serie de factori

generatori de riscuri. Riscuri care pot fi întâlnite în procesul de proiectare şi implementare a noi-lor tehnologii de vârf, precum şi în îmbinarea factorilor de producţie care înseamnă organizarea muncii, a producţiei şi a conducerii.

De asemeni, investiţia straină directă, ca formă particulară a activităţii economice presu-pune, generic vorbind « sacrificiul a ceva acum (un consum prezent sigur) pentru perspectiva obţinerii a ceva mai târziu (un consum, un rezultat viitor posibil şi incert) » .

Datorită caracteristiciilor specifice, investiţia straină directă este o operaţiune ce implică o mai mare expunere la o largă varietate de riscuri inerente. Investiţia într-o ţară se va realiza numai dacă există un stimulent suficient de puternic, în măsură să motiveze firma să-şi asume riscurile implicate de desfăşurarea activităţii într-un mediu caracterizat printrun grad relativ ridicat de instabilitate şi incertitudine. Pregatirea derulării unui astfel de proces presupune o analiză riguroasă a resurselor de care dispune întreprinderea/firma, evaluarea raţiunilor care stau la baza unei astfel de acţiuni, analiza condiţiilor de mediu din ţara unde se face implementarea activităţii economice tocmai pentru a reduce expunerea la risc.

Sintetic vorbind, fundamentarea oricărei investiţii, în particular a unei investiţii străine di-recte, necesită includerea noţiunilor de risc şi incertitudine în structura procesului decizional.

1.1 Riscul atribut al activităţii economico – financiare

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziţia certitudinii, sunt din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la esti-mări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine2 . Cele mai multe decizii se iau în condi-ţii de risc şi incertitudine, incompletă cunoaştere a uneia sau mai multor « variabile » fiind o con-stantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare difer-enţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va pro-duce efectiv. Se poate spune deci, că riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv şi va determina un anumit nivel al riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru ma-terializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicată, decidentul nu poate fi sigur dacă acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine şi nu altul ; este posibil chiar să se producă un fenomen a cărui probabilitate era apreciată la un nivel redus sau chiar un even-iment neprevăzut.

1.2 Accepţiuni ale conceptului de risc

Riscul cunoaşte mai multe accepţiuni, majoritatea însă pornesc de la elementele definito-rii enumerate în paragraful anterior.

Astfel, riscul poate fi privit ca « reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi la cel mai mic cost la modificările de mediu » - semnificaţia economica riscului. Privit din acest punct de vedere, riscul unei investiţii efectuate de o întreprindere are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă. Se lansează astfel ideea că o afacere foarte bine definită şi rentabilă din punct de vedere economic poate deveni nerentabilă ca urmare a modificărilor condiţiilor de mediu iniţiale ; de aceea, acest aşa numit »risc de mediu « trebuie avut în vedere în fundamentarea unei afaceri şi trebuie prevă-zute mecanisme eficace care să evidenţieze rapid modificările intervenite şi modul în care vor fi gestionate.