Deficitul Bugetar

Capitolul I

Deficit bugetar actual

1.1 Deficit bugetar – concept, cauze, efecte

Deficitul bugetar este considerat un fenomen cronic al finanţelor contemporane pe fundalul amplificării cheltuielilor publice şi deteriorării situaţiei financiare a multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.

Cea mai generală caracterizare, delimitare conceptuală a deficitului bugetar la nivelul economiei unei ţări poate fi următoarea: soldul negativ al bugetului public între veniturile şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.

Bugetul de stat şi deficitul acestuia, precum şi politicile adecvate (fiscale, bugetare, de finanţare a deficitelor bugetare) nu mai au doar dimensiuni economice. Deficitul bugetar, are multiple şi profunde conotaţii sociale, culturale, ecologice, politice, militare etc. În fapt, noul tip de creştere economică, dezvoltarea durabilă sunt procese care se definesc prin întrepătrunderea tuturor acestor subprocese sociale.

Deficitul bugetar trebuie privit şi analizat ca una din problemele macroeconomice de bază şi chiar ca una din marile probleme sociale. Conţinutul unei probleme constă în:

• Problemă economică individuală (microeconomică), atunci când şi acolo unde aceasta:

a) derivă din formarea şi considerarea unei anume economii (naţionale);

b) stimulează sau afectează realizarea intereselor generale ale agenţilor şi sectoarelor instituţional-funcţională dintr-o ţară; antrenează măsuri concrete şi acţiuni convergente din partea criteriilor economico-sociale pentru menţinerea în limite normale de desfăşurare a activităţilor specifice.

• Principalele probleme macroeconomice cu care se confruntă într-o măsură mai mare sau mai mică toate ţările pot fi reduse la următoarele cinci, care în forma lor pozitivă, echilibrată se constituie în ţinte majore ale tuturor guvernelor.

• Creşterea economică şi dezvoltarea durabilă a societăţii, asigurarea echilibrului în progres între oferte globale şi cererea globală; evitarea crizelor, secesiunilor economice şi a dezechilibrelor macroeconomice însoţite de tensiuni sociale.

• Ocuparea deplină şi eficientă a resurselor de muncă ale ţării, menţinerea şomajului în limitele naturale.

• Asigurarea unui echilibru dinamic între cererea şi oferta de monedă, ţinerea inflaţiei modeste sub control, prin aceasta asigurându-se stabilirea preţurilor

• Gestionarea de către state prin guvernele lor a marii redistribuiri a veniturilor din societate, în concordanţă atât cu criteriul eficienţei economice cât şi cu cel al echităţii sociale, preocuparea guvernanţilor pentru asigurarea echilibrului bugetar, respectiv pentru un deficit minim.

• Racordarea la economia mondială, la liniile forţă ale globalizării activităţilor economice, menţinerea unui echilibru economic extern dinamic (balanţă comercială echilibrată pe termen mediu, balanţa de plăţi activă). Aşa cum rezultă din enumerarea problemelor macroeconomice, fiecare din aceste probleme are două laturi distincte, dar legate între ele: una pozitivă şi alta negativă, una echilibrată (normală) şi altă dezechilibrată (anormală) .

• Referindu-ne la bugetul public, cu latura sa echilibrată, dar şi cu latura dezechilibrantă (deficit/excedent), putem spune că acesta se află în relaţii de interdependenţă cu toate celelalte probleme macroeconomice, îndeosebi, cu problemele economiei reale (creştere, dezvoltare, ocupare a resurselor de muncă). Ca urmare, analiza (cauzele deficitului bugetar, a efectelor sale, precum fundamentarea soluţiilor de încadrare a lui în limite normale nu pot fi făcute decât în acest spirit multifuncţional şi al efectelor multiple de antrenare.

• Un alt mod de a sublinia caracterul macroeconomic şi macrosocial al deficitului bugetar este realizat de profesorul şi omul de ştiinţă Varujan Vosganian, analizând deficitul bugetar în cadrul celorlalte deficite economice.

• Fără a considera deficitul bugetar doar ca un dezechilibru ce antrenează numeroase alte dezechilibre, profesorul Vosganian punctează: „Deficitul bugetar reprezintă o formă de implicare a statului în reglarea echilibrului macroeconomic. Dacă finanţarea deficitului se face pe căi neinflaţioniste şi este corelată benefic cu alte obiective macroeconomice -se continuă argumentaţia - deficitul bugetar poate fi o investiţie publică, în măsură să compenseze lipsa de interes investiţional a economiei în ansamblul ei . Chiar dacă aceasta investiţie nu vizează constituirea de drumuri sau de locuinţe, sumele cheltuite pentru învăţământ, sănătate, cultură, cercetare sunt tot forme de investiţii, cu toate că efectele lor benefice se constată indirect, în timp.

În anumite condiţii social economice şi politice deficitul bugetar se interferează cu celelalte probleme macroeconomice într-o suită de deficite economice şi nu numai, înscriind mai multe cercuri vicioase pe fundalul general al unor stări negative a economiei ţării aflată într-o asemenea stare. Într-o asemenea suită, deficitul bugetar important cantitativ se află pe primul loc. Celelalte deficite economice relevate de specialişti, pe exemplul social-economic şi politic, sunt următoarele: deficitul balanţei de plăţi externe; deficitul activităţilor economice; deficitul investiţional; deficitul resurselor materiale; deficitul de substructură.

Interdependenţele malefice dintre problemele macroeconomice sub forma deficitelor arătate au fost evidenţiate de academicianul Iulian Văcărel astfel: „Dezechilibrele dintre cererea şi oferta de bunuri şi servicii dintre cererea şi oferta de bunuri şi servicii, dintre populaţia aptă de muncă şi cea ocupată, dintre veniturile băneşti ale populaţiei puternic erodate de inflaţie şi nevoile de trai ale acesteia, dintre necesarul de resurse valutare şi posibilităţile de ale procura... au condus la apariţia şi la cronicizarea deficitului financiar public. La rândul său, dezechilibrul finanţelor publice a exacerbat dezechilibrele interne şi externe. Deficitul financiar public reprezintă una dintre formele de manifestare a dezechilibrului general economic” .