Dezvoltarea durabilă în România în contextul integrării europene

1. CONCEPTUL DE INTEGRARE EUROPEANĂ ŞI

DEZVOLTARE DURABILĂ

„Forma cea mai complexă a integrării economice regionale este dată de integrarea europeană, definită ca un proces economic şi politic de unificare în diferite grade şi proporţii, părţi şi sectoare a economiei naţionale.”

Integrarea europeană este un proces complex, cu caracter istoric, juridic, politic, economic, ştiinţific, educaţional, cultural, social, naţional, internaţional, statal, interstatal, si supranaţional.

Caracterul istoric este dat de faptul că desfăşurarea procesului integrativ se întinde pe o perioadă îndelungată în decursul căreia au avut loc transformări structurale fundamentale de natură politică, economică şi socială. Procesul integrativ vest-european este în egală masură unul politic, deoarece decizia de integrare exprimă voinţa politică a forţelor politice. Este un proces juridic, deoarece desfăşurarea şi realizarea se bazează pe apropierea legislativă a fiecarei ţări participante la normele structurii nou create. Este un proces economic deoarece se concretizează în formarea unor structuri economice care permit obţinerea de performanţe economice ce conduc în ultimă instanţă la creşterea standardului de viaţă, a creşterii şi dezvoltării societăţii în ansamblu. Caracterul ştiinţific ne este redat de faptul că se bazează pe cercetarea şi cunoaşterea realităţii economice şi a tendinţelor ce dau sens şi mişcare acesteia. Integrarea, mai putem spune că, este un proces social, deoarece exclude orice discriminare bazată pe naţionalitate în privinţa accesului la munca şi a protecţiei sociale.

Aderarea României la Uniunea Europeana (UE) este dorită de majoritatea populaţiei ţării şi de asemenea este scopul principal al partidului de guvernamânt. Aceasta „va aduce o creştere economică, fără a creşte şomajul şi va duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii.”

„Dezvoltarea economică durabilă reprezintă un tip sau formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare”.

Într-o modalitate mai apropiată de economia de piaţă, am putea defini dezvoltarea durabilă ca „o armonizare trainică a intereselor generaţiilor prezente cu interesele generaţiilor viitoare.” Concept prin excelenţă dinamic, dezvoltarea durabilă presupune o nouă atitudine faţă de mediul ambiant, în care preceptul „omul cuceritor al naturii” să fie înlocuit cu „omul parte a naturii şi protector al ei”.

„Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacţiunii dintre 3 sisteme: economic, social şi ambiental într-un proces dinamic si flexibil de funcţionare.” Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată care poate fi susţinută de către cele 3 sisteme. Pentru ca modelul să fie operaţional trebuie ca această susţinere sau viabilitate să fie aplicată la toate subsistemele ce formeaza acele 3 dimensiuni ale dezvoltării durabile, adică plecând de la energie, agricultură, industrie şi până la investiţii, aşezări umane şi biodiversitate.

Importanţa mondială a implementării în practică a conceptului de dezvoltare durabilă, este redată de Summit-ul de la Rio de Janeiro si de cel de la Johannesburg.

„Summit-ul Pamântului” de la Rio de Janeiro din 1992 a adus câteva realizări istorice: două tratate globale de referinţă asupra schimbărilor climatice şi a diversităţii biologice şi un document numit „Agenda 21”, reprezentînd un plan de 40 de capitole pentru realizarea unei dezvoltări durabile.”

Summit-ul Mondial asupra Dezvoltării Durabile de la Johannesburg a avut loc în 2002, la 10 ani după cel de la Rio de Janeiro. Unul dintre obiectivele acestei întâlniri a fost evaluarea acţiunilor desfăşurate în perioada dintre conferinţe.

2. ROLUL INTEGRĂRII EUROPENE ÎN

DEZVOLTAREA DURABILĂ

Obiectivele trasate pe termen mediu în scopul atingerii aspiratiei UE de a deveni cea mai competitivă si dinamică economie bazată pe cunoaştere în 2010 au fost ratate.

„Comisia Europeana (CE) a stabilit 3 priorităţi pentru creşterea competitivităţii, deci pentru o remediere a situaţiei în timp util, printre care: întărirea competitivităţii europene în contextul unei economii durabile în corelaţie cu planurile antreprenoriale viabile şi cu acccelerarea inovaţiei.” Începând cu aceste priorităţi putem spune că UE este o unitate economică care tinde spre dezvoltarea durabilă.

Dezvoltarea durabilă spre deosebire de alte modele de organizare economică urmăreşte nu numai creşterea economică şi îmbunătăţirea stării sociale, dar şi protecţia mediului. Scopul lucrării este să cercetez numai aspectul legat de mediul ambiant.

România ca şi orice ţară ce doreşte integrarea europeană trebuie să respecte legile UE, să atingă un anumit nivel de dezvoltare economică, să urmeze obiectivele, priorităţile, politicile UE, propuse pe termen lung, mediu si scurt, să îndeplinească cerinţele stabilite în Tratatul de negociere.

Politica de mediu a UE, aşa cum a fost stabilită prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilităţii protecţiei mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului „poluatorul plăteşte”, prin combaterea poluării la sursă. În urma integrării României în UE politica de mediu a UE se va regăsi şi în politica de mediu a ţării noastre. Astfel vedem cum s-a conturat începutul de cale a României spre dezvoltarea durabilă.

Acquis-ul comunitar: „poluatorul plateşte” acoperă un număr mare de sectoare, precum: calitatea aerului şi schimbări climatice, managementul deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, controlul poluării industriale şi managementul riscului.

„Problematica de mediu a reprezentat una din buturugile procesului de negociere a capitolelor aquis-ului comunitar cu care s-au confruntat autoritaţile române în relaţia cu instituţiile Uniunii Europene, datorită decalajului ecologic substanţial existent între cele două spaţii - cel comunitar şi cel românesc - atât în ceea ce priveşte economia cît şi cel al protecţiei mediului.” Totuşi spre sfârşitul anului 2004 au fost încheiate capitolele de negociere, respectiv şi capitolul nr. 22 “Mediu”. Încheierea acestui capitol de negocieri a demonstrat că România poate atinge dezvoltarea durabilă. Implementarea acquis-ului de mediu va costa 29,5 miliarde de euro în perioada 2004 -2021, din care 9,3 miliarde din fonduri comunitare. Acest ajutor substanţial din partea UE ne confirmă faptul că integrarea europeană este calea spre dezvoltarea durabilă.