Dezvoltarea spiritului întreprinzător în contextul economiei românești

Introducere

În întrega lume, o importanţă din ce în ce mai mare o reprezintă noile programe legate de afaceri ceea ce presupune a organiza şi a conduce oamenii, a dezvolta activitatea comercială printr-un plan de acţiune structurală şi a mobiliza întreaga echipă pentru a reuşi în acţiunile întreprinse.

Se poate considera că apariţia şi afirmarea întreprinderilor mici şi mijlocii se datorează tendinţei de echilibrare a structurilor economice, în direcţia scăderii gradului de concentrare economică. În economiile de tranziţie rolul de echilibru apare din necesitatea de a oferi competiţie şi de a restructura economia.

Expresia modului cum vede managementul politic crearea sectorului privat este atitudinea faţă de iniţiativa privată, cea care creează fondul real de experienţă de tip capitalist, cu asumarea riscului de a pune în operă o idee. De la derâderea cu care au fost trataţi pionierii iniţiativei private, “buticarii”, şi până la hingherirea fiscală şi hărţuirea prin control a societăţilor cu răspundere limitată, privite de administraţie ca hoţii legiferate şi tocmai de aceea ocolite cu dispreţ, este un traseu al atitudinilor inadecvate faţă de capitalul privat. Micile afaceri, baza creării canalului de acumulare a capitalului autohton şi consolidare a clasei de mijloc rămâne sectorul cel mai expus dezinteresului liderilor politici, evident cu ezcepţia care confirmă regula a câtorva societăţi care alimentează conturile partidelor.

În România, ca şi în celelalte ţări din centrul şi estul Europei, aflate în tranzţie spre economia de piaţă, guvernul nu a luat încă suficiente măsuri pentru a încuraja manifestarea spiritului de întreprindere. Sprijinirea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este mai importantă în această zonă a lumii decât în ţările dezvoltate.

Trebuie avut în vedere că întreprinderile mici şi mijlocii au o durată de viaţă mai scurtă, prezentând o rată de eşec mai mare în comparaţie cu cele mari. Aceasta este adevărat, dar trebuie să se ţină seama de faptul că ratele de natalitate de noi întreprinderi sunt mai mari decât cele de eşec, ceea ce contribuie la existenţa unui sistem economic viu, dinamic.

În România, sectorul micilor întreprinderi a luat naştere într-o piaţă neformată, fapt care a creat dificultăţi mari în ceea ce priveşte procurarea resurselor, dar şi numeroase oportunităţi, ca urmare a cererii nesatisfăcute a clienţilor. Acei întreprinzători care şi-au asumat riscul de a concura într-un astfel de mediu şi au avut capacitatea managerială necesară au fost motivaţi de anumite facilităţi de pe urma activităţii antreprenoriale; în primul rând, posibilitatea obţinerii de câştiguri finaciare considerabile, obţinerea statului şi respectului social. Majoritatea celor care au demarat astfel de afaceri au avut ca pricipal motiv dorinţa de a fi independent.

Luând în considerare părerile celor din afara ţării despre economia românescă, este interesant de consemnat mărturia preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie Franceză din România, Alain Kremeur, care, întrebat de un reporter ce anume ar schimba în mediul economic românesc a răspuns: “Dacă aş avea o baghetă magică aş încerca să schimb un singur lucru în mintea prietenilor mei români: neîncrederea. Nu cunosc un popor care să se chinuie, care să se autoflageleze mai tare şi care să fie atât de lipsit de încredere în forţele proprii. Este un fel de sport naţional pe care îl practicaţi şi chiar aţi ajuns campionii mondiali la această disciplină. Totuşi, cu un pic de încredere şi chiar cu un pic de tupeu, România ar fi fost acum mult mai în faţă în ceea ce priveşte integrarea europeană.”

În dilema, ori specificul fiecărei ţări, caracterul fiecărui popor, ori “vâltoarea vremurilor în care trăim” ne influenţează spiritul antreprenorial sau afacerile, întotdeauna trebuie să ţinem cont de ambele variabile pentru că, aşa cum afirma Stephen Covey omul are libertatea de opţiune, puterea de a alege şi de a fi proactiv.

Motivul pentru care am ales tema lucrării, “Dezvoltarea Spiritului Intreprinzator in Contextul Economiei Romanesti”, a fost acela de a crea o imagine câr de cât reală a întreprinderilor mici şi mijlocii cât şi a activităţii de întreprinzător.

ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI CREAŢIA SA

DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE ÎNTREPRINZĂTORULUI

Definiţii ale întreprinzătorului

“Întreprinzătorul”, spunea economistul francez Jean Baptiste Say pe la 1800 “transferă resursele economice dintr-un domeniu cu o productivitate mai scăzută într-unul cu o productivitate mai mare şi cu profituri mai mari”.

Prima folosire a termenului de întreprinzător într-un context economic este atribuită lui Richard Cantillon, care, într-o lucrare publicată în 1955, asociază persoana întreprinzătorului cu asumarea riscului.