Diagnosticul și Echilibrul Financiar SC 1 Iunie SA

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND

DIAGNOSTICUL FIRMEI

Pentru conducerea oricărei firme este esenţial să cunoască în permanenţă situaţia firmei. Doar aşa este posibil un management eficient, care să asigure rezolvarea cât mai rapidă a problemelor care apar.

Din acest punct de vedere, o firmă poate fi comparată cu un organism uman.

Există şi persoane care merg la medic doar atunci când au sesizat că au probleme de sănătate, dar cel mai bine este să se meargă la controale periodice, pentru a depista cât mai rapid problemele, înainte de agravarea lor. În orice caz, înainte de aplicarea unui tratament, trebuie pus un diagnostic; abia după investigaţiile efectuate cu scopul stabilirii diagnosticului se poate stabili dacă organismul este sănătos sau bolnav, iar dacă este bolnav şi diagnosticul este corect stabilit, se poate aplica un tratament pentru a asigura însănătoşirea sa.

În mod similar în cazul unei firme se recomandă realizarea unor „investigaţii”, a unor analize periodice, cu scopul de a stabili dacă firma funcţionează normal sau dacă are pro¬bleme în unele domenii – altfel spus cu scopul de a îi pune un diagnostic. Nu este re¬comandabil să se aştepte până când problemele cu care se confruntă firma devin evidente pentru a le soluţiona.

Aşa cum este definit el în dicţionarul limbii române, diagnosticul constă în identificarea unei boli, după simptomele ei, sau după rezultatul examenelor de laborator. În sens larg, depăşind domeniul medical, diagnosticul se referă la identificarea unor probleme, pe baza unei analize complexe. Importanţa sa este evident, având în vedere faptul că primul pas în rezolvarea unei probleme este identificarea sa.

Etimologic, cuvântul diagnostic provine din limba greacă, de la „diagnostikus”, termen care înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după manifestările acestuia.

Referitor la o firmă, diagnosticul presupune aprecierea stării firmei, identificarea posibilelor probleme cu care se confruntă firma şi a cauzelor acestora.

1.1 MOTIVAŢIA ŞI OBIECTIVELE

DIAGNOSTICULUI FIRMEI

Diagnosticul, indiferent de domeniul de utilizare, presupune o analiză complexă a fenomenului investigat, a mecanismului său de formare şi de modificare. Diagnosticul firmei este o analiză a situaţiei firmei care permite evidenţierea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei.

În funcţie de gradul de extindere a analizei, se poate vorbi de un diagnostic global (o analiză a principalelor funcţii ale firmei – financiar-contabilă, juridic-patrimonială, comercială, tehnic-operaţională, de personal) sau de un diagnostic special (al unei singure funcţii a firmei) – diagnosticul special cel mai frecvent realizat este diagnosticul financiar.

Pentru realizarea unui diagnostic al firmei trebuie parcurse cel puţin trei etape :

a) analiza firmei;

b) analiza mediului intern al firmei (angajaţi, produse, active, pasive);

c) analiza mediului extern (clienţi, piaţă, concurenţă).

Din analiza diagnostic nu trebuie să lipsească elemente referitoare la următoarele aspecte:

- istoria firmei – cu accent pe evoluţia din ultimii ani;

- asociaţi (acţionari în cazul unei societăţi pe acţiuni);

- personalul firmei;

- organizarea şi gestiunea firmei;

- produse;

- performanţele utilajelor şi a echipamentelor de producţie;

- imaginea şi reputaţia firmei;

- calitatea relaţiilor comerciale;

- concurenţă;

- strategia firmei şi perspectivele acesteia;

- activitatea de cercetare-dezvoltare;

- gestiunea financiară şi relaţiile financiare ale firmei.

Diagnosticul unei firme poate avea la bază diverse motivaţii. El este obligatoriu pentru firmele aflate în dificultate şi supuse unui proces de reorganizare şi lichidare. El poate fi cerut de proprietar (în cazul schimbării proprietarului) sau de către bănci în cazul în care firma apelează la credite. De asemenea, conducerea firmei poate cere realizarea unui diagnostic pentru a cunoaşte mai bine situaţia firmei, chiar dacă nu există probleme sesizabile la momentul respectiv. Există şi cazuri în care alte persoane externe firmei cer realizarea unui diagnostic (general sau parţial) – acţionari, clienţi, furnizori, etc.

Indiferent de motivaţia care constituie fundamentul deciziei de a realiza un diagnostic al firmei, obiectivele urmărite sunt aceleaşi: stabilirea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei, stabilirea punctelor forte şi a punctelor de fragilitate a firmei.

Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea stării de sănătate a firmei pe baza mă¬surării performanţelor şi a vulnerabilităţii firmei. Astfel, obiectivul unui diagnostic nu este soluţionarea problemelor, ci identificarea lor – element absolut necesar pentru a le putea rezolva ulterior – deoarece realizarea unui diagnostic nu implică aplicarea unor mă¬suri de redresare.

Pe baza diagnosticului se poate face evaluarea firmei, considerând că din timpul necesar eva¬luării unei firme, după metodele clasice de evaluare, stabilirea diagnosticul ocupă 80%.

Puncte forte ale firmei pot fi:

- dimensiunea firmei şi dinamica ei (dacă firma este în creştere);

- diversitatea şi fidelitatea clientelei;

- calitatea produselor şi serviciilor;

- produse şi licenţe realizate în exclusivitate de firmă;

- puterea şi autonomia financiară;