Dizolvarea și Lichidarea

Capitolul I.

EVOLUŢIA SI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

I.1. Noţiunea şi natura juridică a societăţilor comerciale

Doctrina dreptului comercial a definit societatea comercială pornind de la art. 1491-1531 din Codul civil referitoare la contractul de societate şi obligaţiile asociaţilor din cadrul unei societăţi civile .

Societatea civilă a fost definită ca fiind un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o anumită activitate în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.

Din această definiţie rezultă elementele esenţiale ale societăţii civile care sunt caracteristice şi pentru societăţile comerciale:

- fiecare asociat se obligă să pună în comun o valoare patrimonială;

- asociaţii se obligă să desfăşoare împreună o activitate care constituie obiectul societăţii;

- toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor societăţii.

Între societatea civilă şi societate comercială se disting unele asemănări şi deosebiri.

Asemănări între societatea civilă şi societatea comercială

Ambele prezintă o identitate de esenţă. Ele reprezintă o grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) reunite în scop economic şi lucrative.

Atât societatea civilă, cât şi societatea comercială iau naştere printr-un contract de societate ce prezintă aceleaşi elemente esenţiale:

- aportul asociaţilor;

- intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate;

- scopul de a obţine şi împărţi beneficiile rezultate.

Ambele societăţi au un scop lucrativ, în sensul că asociaţii urmăresc realizarea de beneficii şi profit. Sub acest aspect societate civilă şi societate comercială se deosebesc de asociaţii şi fundaţii, în care membrii acestora urmăresc realizarea unui scop moral, ideal, caritabil, (nonprofit), iar nu patrimonial (pecuniar).

Deosebiri între societatea civilă şi cea comercială

O primă deosebire are în vedere obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează societatea, în toate cazurile societatea comercială are ca obiect, potrivit contractului de societate (actului constitutiv) efectuarea unor acte şi operaţiuni ce constituie fapte de comerţ. Dacă societatea are ca obiect realizarea unor activităţi care nu sunt fapte de comerţ, ea este societatea civilă.

Altă deosebire constă în faptul că societatea comercială este învestită cu personalitate juridică, în timp ce societatea civilă rămâne la stadiul de contract.

Totodată, între societatea comercială şi societatea civilă există deosebiri privind condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează.

Societatea comercială are o structură bine definită, care nu poate fi decât reglementată de lege corespunzător formei juridice pentru care au optat asociaţii. Legea nr. 31/1990 în art. 2 dispune că societăţile comerciale se vor constitui în una din cele cinci forme juridice reglementate, respectiv: societate în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Ca urmare a asemănărilor şi deosebirilor menţionate, au fost formulate următoarele definiţii ale societăţii comerciale:

Societatea comercială este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor realizate .