Eficiența pe Piețele Financiare

DEFINIREA CONCEPTULUI DE EFICIENŢĂ A PIEŢELOR FINANCIARE

Conceptul de eficienţă a fost introdus spre finalul anilor 1960 de către Fama care defineşte piaţa de capital eficientă ca piaţa pe care preţul acţiunilor reflectă “în întregime“ toate informaţiile disponibile, şi identifică trei ipoteze testabile ale eficienţei pieţei de capital bazate pe specificul setului de informaţii folosit.

„O piaţă „eficientă” este definită ca acea pe care există un mare număr de agenţi raţionali care îşi maximizează profiturile, angajaţi într-o concurenţă activă, fiecare dintre ei încercând să prezică cursul viitor al acţiunilor individuale, şi pe care informaţia curentă este disponibilă aproape gratuit pentru toţi participanţii.

Pe o piaţă eficientă, concurenţa dintre numeroşii participanţi inteligenţi conduce la o situaţie unde, în fiecare moment, preţurile curente ale acţiunilor individuale reflectă deja efectele informaţiilor trecute precum şi anticipările. Altfel spus, pe o piaţă eficientă preţul curent al acţiunii va fi în orice moment un bun estimator al valorii sale fundamentale” . [Fama]

Pe o piaţă perfectă sunt reunite următoarele condiţii:

• nici un investitor nu domină piaţa şi nu poate de unul singur să influenţeze cursul titlurilor;

• informaţia circulă liber, toţi agenţii au acces gratuit şi imediat la toate informaţiile privind titlurile;

• se face abstracţie de impozite, taxe şi costuri de tranzacţii;

• titlurile sunt infinit divizibile.

O piaţă care îndeplineşte aceste condiţii este eficientă.

TIPURI DE EFICIENŢĂ A PIEŢII

Eficienţa operaţională se precizează în raport de ipotezele de comportament raţional ale investitorilor. Atitudinea investitorilor şi luarea deciziilor lor se justifică nu numai în funcţie de analizarea de către ei a factorilor determinanţi (rentabilitate, risc, durată etc.), aceasta se apreciază şi în funcţie de anticiparea de către investitori a comportamentului celorlaltor operatori pe piaţă, faţă de aceşti factori determinanţi.

Eficienţa organizaţională sau funcţională se referă la corespondenţa ipotezelor privind atomicitatea, existenţa dobânzii fără risc şi absenţa costurilor fiscale şi de tranzacţionare.

O piaţă poate fi eficientă atât din punct de vedere operaţional cât şi organizaţional fără a fi însă eficientă informaţional. În acest caz preţurile se ajustează mai greu la noile informaţii. Piaţa va fi eficientă informaţional dacă preţurile reflectă în întregime toate informaţiile disponibile, în orice moment..

Apariţia unei informaţii favorabile va determina investitorii să devină cumpărători, antrenând o creştere a cursului şi tranzacţiile se vor desfăşura la un preţ în care va intra şi informaţia nouă. Opusul se va produce în cazul informaţiei defavorabile. Nu este deci posibil pentru un investitor oarecare să obţină un profit pornind de la o informaţie particulară privind o societate. Un mod de a măsura eficienţa pieţei este de a vedea care din tipurile de informaţii din setul total de informaţii existente se regăsesc în preţul titlurilor. Pornind de la aceasta, se disting trei forme ale ipotezei eficiente. În cadrul fiecăreia se presupune că în preţul titlurilor se reflectă tipuri specifice de informaţii