Etapele constituirii economiei de piață în România

I.Economia de piaţă

I.1 Conceptul de Economie de Piaţă

Bazele teoretice ale economiei de piaţă au fost elaborate de Adam Smith(1723-1790) şi cristalizate în lucrarea ,, Avuţia Naţiunilor’’ apărută în 1776. Cel mai de seamă reprezentant al economiei politice clasice fundamentează pentru prima dată, în mod ştiinţific, un model al economiei de piaţă în care viaţa economică este reglată de concurenţă, cerere, ofertă, mişcarea liberă a preţurilor şi a salariilor, negând imixtiunea statului în viaţa economică.

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in cadrul careia oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu regulile dinamice ale pietii. Acest lucru face posibila valorificarea eficienta a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piata este o economie de schimb monetar. Institutional-formal, economia de piata se bazeaza pe institutii juridice (dreptul de proprietate individuala) si economice (firma privata, piata ca relatie intre cerere si oferta, statul ca agent economic autonom. Din punct de vedere tehnico-institutional, economia de piata se intemeiaza pe promovarea concurentiala a unor tehnici si tehnologii moderne ce asigura pe aceasta baza cresterea profitului. Economia de piata este caracterizata printr-un mecanism adecvat de functionare, ale carui componente sunt: piata, cererea, oferta, concurenta, costul, pretul, profitul, mediul ambiant.

Conditiile de baza care permit aparitia, dezvoltarea si mentinerea economiei de piata sunt:

• specializarea: se refera la separarea agentilor economici pe activitati, produse, etc;

• schimbul: este corolarul logic si practic al specializarii, presupunand schimbul de activitati intre agentii economici, intr-un anumit raport de schimb astfel nevoile economice incat sa poata fi satisfacute in cat mai bune conditii pentru toti;

• moneda: este mijlocul (instrumentul) cel mai bun de intermediere a schimbului economic, datorita faptului ca are cea mai mare lichiditate,

• proprietatea privata: consta in exercitarea libera a ansamblului atributelor proprietatii (posesie, folosinta, dispozitie, uzufruct). Este asociata deseori cu libertatea economica.

Cele patru conditii trebuie indeplinite simultan. In raport cu gradul in care fiecare conditie este indeplinita, se releva si nivelul de performanta al sistemului economic respectiv.

I.2 Geneza

Economia de schimb nu exista de când lumea. Ea a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii omenesti si anume odata cu trecerea la productia de marfuri în urma formarii a doua conditii fundamentale si anume:

• diviziunea sociala a muncii;

• autonomia, independenta producatorilor.

Forma de economie initiala a fost "economia naturala". Unii autori o numesc "economie casnica închisa", altii o numesc "non-economie ", cum este Fernand Brudel.

Economia naturala este acea forma de organizare si functionare a activitatilor economice în care se produce pentru satisfacerea necesitatilor proprii; sau altfel spus, în care bunurile se produc chiar în interiorul comunitatilor care le consuma.

Concluzie: Economia naturala era o economie fara schimb, deci bunurile nu deveneau marfuri; dar uneltele nu au ramas pe loc si mijloacele de productie au evoluat, iar o data cu cea de-a doua diviziune economica a muncii (separarea triburilor de pastori de celelalte triburi) a început sa apara un surplus de productie în raport cu necesitatile comunitatii respective. La punctul de contact dintre comunitati cu prilejul sarbatorilor religioase, triburile se întâlneau si schimbau ceea ce le prisosea. Aceasta a fost prima aparitie a pietei.

Pentru ca sa existe productia de marfuri (productie de schimb) trebuiesc îndeplinite mai multe conditii fundamentale (trasaturi):

• diviziunea sociala a muncii a permis crearea unei varietati mari de bunuri si a pus bazele schimbului.

• producatorii erau separati, pentru ca, totusi si dupa aparitia diviziunii sociale a muncii, productia nu putea sa ia nastere daca producatorii nu erau separati. La baza acestei separatii se afla o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie.

• economia de schimb a capatat diferite forme de dezvoltare în decursul timpului si trasaturile sale s-au completat, adica: activitatea economica a gravitat tot mai mult în jurul pietei. Piata devine institutia centrala în jurul careia graviteaza întreaga viata economica; ea mediaza intre producatori si consumatori. Tot piata ofera informatii necesare pentru a decide ce, cum, cat, pentru cine sa se produca.

• monetarizarea (productie pentru vânzare): toate tranzactiile de vânzare-cumparare se fac acum prin bani. Economistul american Samuelson spune ca "banii reprezinta alaturi de capital si specializare cel de-al treilea aspect major al vietii economice moderne. Fluxul de bani reprezinta sângele care iriga sistemul economic".

• tranzactiile intre agentii economici sunt bilaterale, fiecare parte ce contribuie la schimb participa efectiv, pe baza cererii si a ofertei, la realizarea cu maxim de eficienta a utilitatii.

• bunurile îmbraca forme de marfa în economia de schimb, marfa este un bun economic ce satisface o necesitate omeneasca, este rezultatul muncii omenesti si se transmite de la producator la consumator prin intermediul schimbului. Neaparat trebuie sa fie îndeplinite cele trei conditii pentru ca bunurile sa devina marfa. Marfa are doi factori: utilitate ( valoare de întrebuintare) si valoare (valoarea de schimb). Expresia în bani a valorii se numeste pret.

Economia de schimb devine economie de piata numai atunci când ea se bazeaza în principal pe proprietatea particulara a mijloacelor de productie. Aceasta proprietate privata, ca ax central al economiei s-a impus dupa jumatatea sec. al XVI-lea si de atunci începe economia capitalista (concurentiala). Economia de piata este aceea economie de schimb care se bazeaza pe proprietatea privata ca ax central al economiei. Orice economie de piata este economie de schimb dar nu si invers.